Analiza datelor statistice privind forța de muncă, publicate anual și trimestrial de către Biroul Naţional de Statistică, ne denotă o situație alarmantă la acest capitol. Mă refer la datele statistice privind numărul populației, de rînd cu numărul cetățenilor moldoveni emigrați peste hotarele Republicii Moldova și îndeosebi la cele care ne reflectă situația demografică și starea de lucruri din învățămînt.

Concluziile care se impun în rezultatul analizelor efectuate din domeniu sunt următoarele: (1) În Republica Moldova toate reformele economice, de rînd cu procesul de deterioarare a economiei naționale, au redus in mod direct starea socială a cetățenilor și sporul demografic natural; (2) Toate partidele aflate la guvernarea Republicii Moldova au contribuit în mod direct la migrația masivă a cetățenilor peste hotarele țării; (3) Statul Republica Moldova a pierdut cea mai mare bogăție a sa – capitalul uman.

În perioada dintre cele două recensăminte (din 1989 și 2004)  populația Republicii Moldova (fără regiunea transnistreană) a scăzut de la  3657 mii locuitori la 3383 mii locuitori, mai bine zis cu 274 mii. Scăderea populației a influențat negativ și ritmurile de creştere a populației active în corelare cu ritmurile de creștere a populației tinere și a celei în vîrstă de peste 60 de ani. Dacă în anul 1989, 35 de tineri și 25 de bătrîni erau dependenți de 100 de adulți – în 2004  se atestă o scădere dramatică a numărului de tineri pînă la 23 și o crestere a numărului populației în vîrstă de peste 60 de ani pînă la 29.

 Și numărul populației active a evaluat de la 1,6 milioane la 1,2 milioane pe parcursul anilor 2000 - 2012, micşorîndu-se cu mai mult de 400 mii. Iar în 2012, datele privind populația economic activă ne anunță că numărul acesteia este în  descreştere cu 3,4% (-43 mii) faţă de anul 2011. În trimestrul întîi al anului curent, numărul populației active s-a diminuat cu încă 100 mii de persoane, constituind 1121 mii persoane.

Într-un studiu al Băncii Mondiale privind situația din Republica Moldova se atestă că numai pe parcursul perioadei 1991 - 2008 noi am pierdut peste 846 mii de brațe de muncă - fenomen ce a determinat țara noastră ca fiind țara cu cea mai mare scădere a ratei de ocupare a forței de muncă din toate țările post-sovietice. Ca urmare a migrației masive a populației apte de muncă și reducerii cu un sfert a numărului populației lucrătoare,  începînd cu anul 2004, Republica Moldova se confruntă cu fenomenul de îmbătrînire rapidă a populației. Totodată cu reducerea numărului populației economic active, în perioada anilor 2000-2011 s-a înregistrat și diminuarea numărului salariaților pe domenii: în economie – cu 300 mii de salariați, în agricultură - cu 100 mii iar în industrie - cu 35 mii. de salariați.

Migrația masivă a părinților a condus și la diminuarea ratei nete de înmatriculare: pentru studii primare - de la 93,5 % în 2000 până la 87,6 % în 2006; pentru învăţământul secundar general de la 87% până la 86,1%. Prin urmare, numărul de elevi s-a diminuat de la 631 mii la 381 mii: numărul elevilor  din clasa I s-a micșorat de la 56 mii pînă la 35 mii, iar a celor din clasa IX – de la 59 mii la 39 mii.

În 2008 s-a atestat o situație alarmantă prin constatarea că, aproximativ 72 la sută din cele 395 mii persoane declarate plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă, erau din mediul rural. Situaţia devine şi mai alarmantă prin faptul că din totalul acestor persoane, majoritatea aveau vârsta cuprinsă între 15 – 24 ani (35,1%), femeile fiind peste 65% - fenomen care a constituit cauza principală a depopulării localităţilor rurale din Republica Moldova. Ca urmare, acum la sate locuiesc preponderent copii în vârstă de până la 16 ani şi pensionari.

Diferența mare între condițiile de trai și cele de studii de la orașe comparativ cu  sate, conduc la nivele joase de calificare și instruire a forței de muncă.

În consecință, investitorii străini și locali tot mai frecvent atestă lipsa forței de muncă în Republica Moldova – nici celei calificate, nici celei necalificate. Iar conducătorii companiilor angajatoare, conform studiului ”Relațiile de muncă în RM din perspectiva companiilor” realizat încă în noiembrie 2006,  vorbesc despre faptul că diplomele de absolvire cu succes a studiilor au devenit mai puțin relevante pentru angajare, prioritatea fiind acordată celor care dispun de un set de cunoştințe şi competențe profesionale acceptate de către organizații.

Piața muncii este oglinda stării de lucruri în economia țării. Teoriile clasice de dezvoltare economică susţin că orice creștere economică generează creșterea locurilor de muncă. În economia Republicii Moldova totul se întîmplă vice-versa – chiar dacă în perioada de pînă la 2007 am înregistrat creșteri economice semnificative numărul locurilor de muncă au fost în descreștere cu 20% în paralel cu rata de ocupare. Nici un partid, venit la guvernare nu și-a onorat promisiunile electorale referitoare la crearea locurilor de muncă (precum cele promise de 100 mii şi 300 mii) și la salarii de 300 - 500 Euro. Astfel, cetățenilor țării noastre în continuare li se plătește doar 100 - 150 Euro pe lună, pe cînd în țările europene prețul forței de muncă nu este mai mic de 500 Euro pe lună.

În concluzie – capitalul uman, care reprezintă cea mai valoroasă bogăție a oricărui stat  din punct de vedere economic întruchipat în forţa de muncă, rezultă dintr-un proces permanent şi eficient de educaţie şi pregătire profesională. Din acest considerent, formarea şi dezvoltarea capitalului uman trebuie să constituie principala prioritate a cheltuielilor bugetare pe termen mediu.

Voi reaminti că în iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Strategia națională de dezvoltare ”Moldova 2020”,  care identifică cele 7 soluții și priorități pentru creșterea economică a Republicii Moldova:

1) Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă;

2) Sporirea investiţiilor publice în infrastructura de drumuri naţionale şi locale;

3) Diminuarea costurilor finanţării;

4) Ameliorarea climatului de afaceri;

5) Diminuarea consumului de energie;

6) Asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii;

7) Sporirea calităţii şi eficienţei actului de justiţie şi de combatere a corupţiei.

La momentul adoptării Strategiei ”Moldova 2020”  Guvernul a declarat că strategia dată este un document de politici pe domeniile prioritate și că după adoptarea ei vor fi elaborate și strategiile sectoriale detaliate. Numai recent am fost martorii lansării  spre consultare cu societatea a primului proiect de Strategie sectorială de dezvoltare ”Educație 2020”. Voi remarca însă că și această Strategie este doar un un document de politici, care nu include măsuri concrete cu termini exacţi.

Faptul ca problemele invocate continuă să  fie reflectate în studiile şi rapoartele donatorilor despre ţara noastră, ne demonstrează că Guvernul încă nu are propria viziune  pentru a schimba starea de lucruri.

Ţara are nevoie de măsuri concrete care să impulsioneze dezvoltarea economică. O să mă repet, dar menţionez inca odata că începutul trebuie să fie de la un nou model de dezvoltare economică. De aici vor veni și investițiile, și locurile de muncă bine plătite, și bunăstarea fiecărui cetățean. În caz contrar vom continua  să batem pasul pe loc.

În acest sens, consider strict necesar  adoptarea consensului național în domeniile prioritare de dezvoltare a statutului Republica Moldova – Statalitate, Integritate, Educație, Cultură, Economie. Toți cetățenii Republicii Moldova - atît cei din țară cit și cei de peste hotarele ei - trebuie să fie implicați în discuţia problemelor din aceste domenii, pentru a fi identificate căile de soluționare a lor cu contribuția fiecăruia. În caz contrar, Republica Moldova riscă să rămînă fără capital uman, fără forță de muncă, fără viitor.