- Domnule Cosarciuc, zilele acestea agricultorii ţării sunt invitaţi să participe la expoziţia tradiţională de toamnă Farmer. Asta înseamnă că ei trebuie să vină şi să le arate vizitatorilor cât de bine au muncit în acest an, cât de bine le este, să se bucure de viaţă şi să salute cu plecăciune  conducerea de vârf a ţării când aceasta va face turul expoziţiei.

 - În linii mari, poate  anume asta şi înseamnă o expoziţie agricolă la sfârșit de an, la capăt de toamnă, când ţăranii au strâns roadele, când s-au făcut bilanţurile, numai că, cu părere de rău, nu e şi cazul fermierului din Republica Moldova. Pentru fermieri anul 2013 a fost unul în care nu au fost auziţi de guvernare, un an în care au fost lăsaţi în voia Domnului, singuri în faţa  problemelor.

 Întâi de toate,  acest an agricol a început pe fundalul unor probleme generate de seceta excesivă din 2012. Normal ar fi fost ca agricultura să fie ajutată să-și revină,  însă ajutoarele promise au rătăcit mult prin mapele guvernării, la destinatari ajungând sume mici de bani sau doar nişte kilograme de grâu. Nimeni nu a ţinut cont de starea în care se află agricultura – ţăranii au continuat să fie hărţuiţi de controlori, băncile i-au trecut încă din prag în categoria clienţilor ce comportă riscuri periculoase, li s-a vândut petrol pentru arat la prețuri ca și pentru excursii  prin Paris, tinerii care au încercat să facă agricultură au înţeles că viaţa nu e cea de la televizor sau din discursurile premierilor.

- Dumneavoastră nu v-aţi aşteptat la un asemenea tratament?

- Noi,  Federaţia Naţională a Fermierilor, ne-am aşteptat la un  comportament al guvernării bazat pe cooperare și dialog, de aceea am iniţiat chiar din primele zile ale anului curent un amplu proces de identificare a problemelor cu care se confruntă ţăranii ca mai târziu să mergem cu ele la decidenţi. Problemele, în principiu, erau cunoscute, însă s-a dorit asumarea  în totalitate  de către fermieri a acestor constatări, pentru ca puterea să nu ne reproşeze, aşa cum o face de obicei, elaborarea prin cabinete a unor petiţii. 

 Mai mult chiar, noi am venit cu soluţiile noastre pentru toate  problemele identificate. Porneam de la constatarea că  Republica Moldova are cel mai mic fond de subvenționare în comparație cu alte țări din regiune. Circa 80% din subvenţii au caracter investiţional şi nu există o stabilitate în structura şi condiţiile de alocare a banilor pentru agricultură, iar în perioada anilor 2006-2012 mai puţin de 20% din beneficiari au primit peste 80 la sută din banii alocaţi pentru subvenţii.  Că  deşi 68% din volumul producției globale agricole este asigurat de Gospodăriile Țărănești, lor le revin doar 20% din totalul  fondului de subvenționare, restul fiind acaparat de întreprinderile agricole mari. Acum câteva zile această situaţie a fost reflectată şi într-un raport, ca să-i zic aşa, al Băncii Mondiale, ai cărui autori recomandă operarea  unor schimbări în abordare. 

 - Dacă nu greşesc,  majoritatea  soluțiilor despre care vorbiţi s-au regăsit în acel pachet de propuneri  făcute pentru acea primă sută de zile a Guvernului Leancă, iar mai târziu, într-o rezoluţie adoptată la ședința comună a organizațiilor non-guvernamentale din domeniul agricol.

- Da, aveţi dreptate. Şi într-un caz, şi în altul solicităm  modificarea Strategiei de Dezvoltare a Republicii Moldova 2020, pentru a declara  Agricultura și Dezvoltarea Rurală drept Prioritate Națională. Am propus de asemenea  elaborarea  unei  politici fiscale stabile pe o perioadă  de minimum 5 ani, pentru ca agricultorul să-şi poată planifica  acţiunile, inclusiv investiţiile. De exemplu, pentru anul 2014 propunem ca acea  cotă TVA de 20% la producția agricolă să se menţină plenar pe contul întreprinderii agricole si scutirea producătorilor agricoli de impozitul pe venit pe o perioadă de 5 ani;

Cât priveşte acea controversată subvenţionare cu care se jonglează în fiecare an, este nevoie de adoptarea încă din acest an a “Legii privind subvenționarea în agricultură” care să prevadă inclusiv că mărimea anuală a  Fondului de subvenționare se va stabili nu mai mică de 1,5% din PIB. Propunerea respectivă vine şi din partea Băncii Mondiale, cea ce arată că noi avem deplină dreptate.

Propunem modificarea Legii cu privire la piața produselor petroliere, care să permită importul de produse petroliere direct de către Cooperativele de Întreprinzători create de producătorii agricoli, promovăm compensarea prețului la motorină utilizată pentru agricultură din contul restituirii accizelor la motorină, ceea ce ar da în final preţuri mai mici pentru agricultori şi, respectiv costuri mai mici în agricultură, produse competitive.

- Bine, domnule Cosarciuc, dar toate acestea se vor face şi veţi ajunge din nou în situaţia anului curent, când se rup pomii de fructe, nu încape grâul în elevatoare, vinul în  beciuri, însă preţurile sunt sub costurile  produselor, iar ţăranul este în pierdere.

- Noi am prevăzut aceste situaţii. Am cerut, inclusiv la începutul secerişului, crearea de către stat a unui fond de intervenţie. În cazul surplusului de cereale, statul urma să cumpere o parte din recoltă, descătușând în felul acesta piaţa. Mai târziu, când  piaţa va da semnale despre un eventual deficit de cereale, statul ar putea vinde pentru a nu permite creşteri mari de preţuri.

 Cât priveşte alte produse, încă în august 2010 a fost adoptată hotărârea de Guvern ”Cu privire la crearea infrastructurii de piață pentru produsele agroalimentare” şi asta însemna începerea construcției Centrului Agroalimentar Chișinău și a Centrelor agroalimentare regionale oferind posibilități de diversificare, ambalare, calibrare a producției agricole . Aceste pieţe  urmau să fie nişte porţi deschise pentru producători, dar şi un mijloc de organizare a exporturilor.

- Dacă ne uităm mai bine, calendarul acestui an s-a subţiat bine de tot, iar Guvernul nu s-a prea făcut auzit să răspundă propunerilor Dumneavoastră.

 - Cu părere de rău nici unul dintre demersurile noastre nu au avut răspuns. A fost dată chiar şi o indicaţie a premierului  ca timp de zece zile să fie examinate propunerile noastre şi să se identifice soluţiile. Au trecut trei luni, deci termenul dat de premier a fost depăşit de zece ori şi nu s-a făcut nimic. Eu aş sta cât de cât liniştit dacă aceste probleme ar fi strict ale mele şi chiar i-as da dreptate premierului – are el probleme mai mari decât să-şi bată capul de Cosarciuc. Dar problemele sunt ale agriculturii Moldovei, domnule Prim-ministru! Vin fermierii şi ne întreabă care a fost reacţia guvernării. Vin şi ne întreabă dacă nu cumva această ţară pe care  ei, guvernanții, o conduc e hrănită de  aceşti ţărani nedreptăţiţi. Ţara nu se ţine pe discursuri şi bloguri pro-guvernare. Se ţine cu pâine, cu valută cumpărată pe produse agricole exportate, cu impozite stoarse cu dibăcie de către instituţiile statului.

 - Care vor fi acțiunile de mai departe ale fermierilor?

 - Ceea ce ne-am străduit să arătăm până acum a fost bunul simț, capacitatea de a coopera cu guvernarea în vederea identificării unor soluții reciproc avantajoase, să arătăm maturitate. Dar, așa cum se vede, totul a fost în zadar. Guvernarea  respinge dialogul. În cazul acesta nu ne rămâne decât sa facem uz de alte instrumente. Cel mai indicat și cel mai eficient aș crede, protestele. Aceasta nu e doar părerea mea personală. O decizie în acest sens urmează a fi luată în echipă.