După alegerile parlamentare de la sfîrșitul anului 2014, întreaga societatea și fiecare cetățean în parte au crezut sincer, că partidele pro-europene, cărora le-au  acordat vot de încredere, vor veni la guvernare și își vor onora cu responsabilitate promisiunile electorale și angajamentele asumate pentru continuarea procesului de integrare europeană a țării noastre.

Dar nu a fost să fie. După o perioadă îndelungată de negocieri și supărări în vederea formării unei alianțe de guvernare ne-am pomenit cu constituirea unei alianțe minoritare, numită pro-europeană, cu susținerea deputaților din PCRM, care au condiționat și au votat pentru un guvern, care de facto nu are un suport politic majoritar.

Multiplele discuții și analize despre avantajele și dezavantajele guvernării minoritare, susținute de analiști politici și reprezentanții societății civile, vorbesc despre marea dezamăgire și neîncrederea cetățenilor în actuala guvernare minoritară. Cetățenii, care sunt supuși unor “experimente de supraviețuire” - din cauza speculațiilor cu cursul de schimb al leului moldovenesc, care la rîndul său a condus la diminuarea veniturilor și a provocat creșterea prețurilor – sunt nedumeriți de ceea ce se întîmplă și ce va urma.

Nedumerirea și neîncrederea manifestată de cetățeni este firească, deoarece majoritate au fost martorii unei astfel de situații cu doar 15 ani în urmă.

Și atunci, în 1999, Republica Moldova se afla în pragul unei crize politice profunde, provocată de valul de demiteri a guvernelor Ciubuc și Strurza. Atunci, partidele aflate în Parlamentul Republicii Moldova au format o nouă coaliție PCRM – PPCD care au demis Guvernul Sturza și au votat un guvern de compromis,minoritar, Guvernul Braghiș. Și în anul 2000 s-a procedat conform aceluiaş scenariu– comuniştii, nefiind la guvernare oficial, au primit ca recompensa pentru votul dat guvernului minoritar toate funcțiile de control parlamentar (Curtea de Conturi, TRM, SIS,CEC, CNPF s.a.) prin intermediul cărora discreditau Guvernul, promovînd  și impunînd adoptarea unor legi populiste, care nu aveau nimic comun cu reformele declarate de către Guvern. Miniștrii erau permanent invitați la rapoarte inventate, acțiuni prin care comuniștii iși promovau politicile de partid, care nu exprimau cursul de dezvoltare a țării promovat de guvernare. 

 În aceiași perioadă de timp, noua coaliție parlamentară (PCRM-PPCD) modifică sistemul de alegere a Președintelui – de la votul direct al cetățenilor la votul  a 61 de deputați. Ulterior modificărilor adoptate, forul legislativ așa și nu a reușit să aleagă Președintele țării în anul 2000, fapt ce a condus la dizolvarea Parlamentului și la declanşarea alegerilor anticipate. Astfel, în alegerile parlamentare anticipate din 2001, din cauza instabilității politice și sociale, provocată de lipsa de responsabilitate a partidelor de orientare democratică, cetățenii au votat masiv pentru partidul comunist, care au obținut majoritatea constituțională în Parlament și care au uzurpat puterea în stat timp de opt ani.

Urmărind evoluția evenimentelor legate de numirea guvernului și de primele  ședințe din Parlament, se crează impresia că toate numirile în funcții au fost făcute doar cu acordul prealabil al PCRM, iar votarea proiectelor populiste propuse de comuniști și socialiști  arată clar cine este regizorul.

Nu aș vrea să-mi asum calitatea de profet, dar constat că clasa politică din Republica Moldova, în special partidele aflate la guvernare, așa și nu au însușit lecțiile trecutului și riscă să repete situația din anul 1999. Anume din cauza lipsei de responsabilitate și voință politică în luarea deciziilor în favoarea cetățenilor,  Republica  Moldova a oscilat de la independență pînă la ziua de azi între est și vest, între trecut și viitor.

În contextul situației social - politice dificile și instabile din țara noastră, Partidul Popular din Republica Moldova îndeamnă partidele pro-europene de la guvernare să-și onoreze angajamentele asumate față de partenerii noștri strategici și față de majoritatea cetățenilor, care i-au votat și să accelereze realizarea măsurilor necesare pentru relansarea economiei, pentru dezvoltarea agriculturii, pentru bunăstarea și siguranța cetățenilor. Cetățenii Republicii Moldova trebuie să fie auziți și respectați!