Sistemul bancar din Republica Moldova continuă să funcționeze predominant ca un sector financiar orientat spre profit facil, nu spre dezvoltare economică. În prezent, ponderea creditării sectorului real rămâne redusă, în special pentru IMM-uri și agricultură. Băncile direcționează o parte semnificativă din resurse către hârtii de valoare de stat, deoarece acestea oferă venituri sigure, fără risc și cu un efort minim, dar această tendință este una păguboasă pentru economia moldovenească fragilă și aflată în tranziție

PPM consideră că dezechilibrul dintre rolul de intermediere financiară și comportamentul de„rentier” pe care îl au băncile din Moldova subminează modernizarea economiei, productivitatea și investițiile interne. Acest model perpetuează un cerc economic stagnant care aprofundează Moldova înr-o criză permanentă.

sector financiar pasiv → investiții mici → productivitate scăzută → dependență de stat → continuarea emiterii de titluri atractive pentru bănci.

Partidul Popular din Moldova crede că un program politic ambițios orientat pe reformă economică și o redirecționare a fluxurilor financiare către producție, inovație și IMM-uri ar schimba lucrurile. Totodată formațiunea optează pentru o reducere a dependenței sistemului bancar de hârtiile de valoare ale statului, întărirea rolului BNM și al statului în orientarea creditării spre sectoare prioritare, crearea unui mediu competitiv care să reducă marjele bancare excesive.

Un alt element important în viziunea PPM este simplificarea accesului la finanțare pentru economia reală, oferirea unor reduceri fiscale temporare pentru companiile care contractează credite destinate investițiilor, nu consumului.

Desigur nu putem vorbi despre o relansare în acest domeniu fără creșterea competiției în sectorul bancar cu atracția  unor instituții financiare internaționale și a fintech-urilor pentru diversificarea ofertei, reguli mai clare privind comisioanele și transparența costurilor reale ale creditelor.

PPM consideră că, la ora actuală, Moldova are un sistem financiar deconectat de la nevoile economiei. Modelul actual al sectorului bancar este marcat de pasivitate, lipsă de viziune și interes minim pentru dezvoltare economică. Băncile au ajuns să promoveze politici derizorii în raport cu antrprenorii, adică să prefere dobânzi garantate de stat în locul riscului calculat al creditării productive să trateze companiile locale ca pe un risc excesiv, nu ca pe un partener economic, să acumuleze profit record, în timp ce investițiile private stagnează.În realitate, sistemul actual funcționează ca un intermediar între buget și propriile bilanțuri, nu ca motor al economiei naționale.

PPM este de părere că această situație care se perpetuează de la o guvernare la alta se datorează absenței unor politici industriale care să creeze cerere de creditare, lipsei unei presiuni competitive reale în piață.

Partidul Popular din Moldova sugerează partidului de guvernământ să schimbe radical abordarea și anume să repare ruptura dintre bani și economia reală, să înceteze să transforme băncile în rentieri ai datoriei publice. Prioritatea statului trebuie să fie finanțarea producției, agriculturii, exporturilor, tehnologiilor, nu menținerea unor portofolii confortabile de hârtii de valoare. De asemenea, obligația sistemului financiar de a susține dezvoltarea economică, nu doar profitabilitatea proprie, (circa 40 de miliarde de lichidități zac fără rost în bănci).

Politica statului trebuie să servească interesul general, nu raportul trimestrial de profit al băncilor.

Statul nu trebuie să plătească dobânzi uriașe doar pentru ca băncile să evite riscul minim al creditării productive.

PPM optează pentru regândirea relației BNM–bănci–economia reală. Politicile monetare trebuie să țină cont nu doar de inflație, ci și de blocajul investițional pe care Moldova astăzi îl parcurge.

PPM solicită crearea unui Fond Național de Garanții, independent politic, care să acopere riscul real, nu imaginar, introducerea unor penalități pentru instituțiile care refuză sistematic creditarea domeniilor strategice, deși riscul este garantat.

Antreprenorii nu pot fi condamnați pe viață la microcredite scumpe doar pentru că băncile preferă să stea la adăpostul bugetului. Zero toleranță pentru clientelismul financiar și „aranjamentele” netransparente între stat și bănci. Publicarea anuală a unui „Raport al Intermedierii Financiare”, cu indicatori clari despre contribuția sistemului bancar la economia reală.

PPM optează pentru reguli ferme pentru ca băncile să nu devină administratori de datorie publică, ci furnizori de capital pentru dezvoltare. Creditarea sectorului productiv și tehnologic în Moldova este sub media regională, afectând dezvoltarea economică și creșterea investițiilor.Politicile monetare și fiscale actuale promovate de Guvern nu creează stimulente pentru ca băncile să prioritizeze economia reală. Sectorul bancar obține profituri record, însă acestea nu se reflectă în creșterea economică națională.

PPM consideră că sectorul bancar are potențialul de a fi motorul principal al dezvoltării economice, dar în prezent funcționează ca un intermediar pasiv al datoriei publice. Guvernul și BNM mențin o politică monetară excesiv de restrictivă, care descurajează creditarea și stimulează plasamentele sigure în hârtii de valoare.

Băncile devin „instituții bugetare” care câștigă bani nu prin finanțarea economiei, ci prin dobânzi plătite din bugetul public.

La ora actuală, statul a creat un paradis pentru bănci, nu pentru antreprenori, iar economia reală este sufocată de dobânzi și lipsă de capital. Băncile preferă să paraziteze pe titlurile de stat deoarece sunt fără risc, garantate 100%, iar profitul este stabil și mare.

Această situație în opinia PPM perpetuează un cerc vicios:bănci bogate – economie slabă – venituri mici – dependență de datorie publică.

Prin urmare, actuala guvernare nu are o strategie de dezvoltare, doar de supraviețuire fiscală. Guvernarea ar prefera să finanțeze deficitul prin titluri de stat scumpe, în loc să stimuleze investițiile private. Absorbția redusă a fondurilor pentru dezvoltare și lipsa programelor de garanții de stat fac băncile să ignore IMM-urile. Economia devine dependentă de consum, remitențe și împrumuturi, nu de producție.

Experții accentuează că 90% din creditele noi accesate de către agenții economici compensează creditele vechi. Chiar și cele 10% care sunt credite noi, ca volum sunt mai mici decât depozitele agenților economici din bănci. Agenții economici au mai multe depozite bancare, decât au luat credite bancare. Acest lucru înseamnă că economia noastră are o problemă foarte mare, care nu a mai fost înregistrată vreodată.

Pentru a înțelege blocajele actuale din sistemul bancar, trebuie să reamintim că multe dintre rigiditățile existente nu apar accidental, ci reprezintă consecințe directe ale crizei din 2014–2015 (Furtul Miliardului – cel mai mare dezastru financiar din istoria țării, care a devalorizat economia de peste două ori, de la 11 lei pentru un euro la circa 23 lei). În urma acestui colaps sistemic, statul a fost nevoit să elaboreze un cadru legislativ extrem de dur, hipercentralizat în jurul Băncii Naționale, cu scopul de a preveni repetarea unei asemenea fraude.

Acest cadru legislativ și de supraveghere, necesar atunci, a avut însă efecte structurale asupra economiei: băncile comerciale au migrat către un model prudent–defensiv, orientat spre plasamente sigure în hârtii de valoare, în detrimentul creditării economiei reale. Cu alte cuvinte, regimul post-criză, construit pentru a proteja stabilitatea sistemului, a produs pe termen lung un sistem financiar steril, în care sectorul bancar prosperă, dar economia reală rămâne cronic subfinanțată.

Este nevoie de un cadru modern, flexibil și orientat spre dezvoltare, care să permită băncilor să finanțeze investițiile productive, să susțină industria, agricultura, exportul și inovația – domeniile care generează valoare și locuri de muncă.

 Trebuie să menționăm că după „Jaful Bancar” băncile au schimbat definitiv cultura de risc a băncilor din Moldova.De la un sistem permisiv, politizat și vulnerabil, s-a ajuns la unul extrem de conservator, în care:

fiecare dosar este analizat cu suspiciune maximă;

băncile preferă să refuze creditele decât să riște;

managementul riscului e aproape mai important decât creditarea.

Această corecție istorică a stabilizat sistemul, dar a redus apetitul pentru finanțarea economiei reale.

Datele prezentate de experți arată că, între 2020 și 2024, firmele au luat credite noi de 157,5 miliarde lei, dar au rambursat 141,3 miliarde lei. Creditarea netă reală în această perioadă a fost de doar 16,2 miliarde lei, o sumă infimă pentru o economie care are nevoie de investiții solide pentru modernizare și competitivitate.

Există un detaliu important care poate crea confuzie: volumul total al creditelor noi crește constant și a atins chiar un record în 2024–2025. Numai că această creștere este înșelătoare. Majoritatea împrumuturilor sunt de refinanțare, nu investiționale.

Așadar, nu vorbim despre extinderea capacității economice, ci doar despre rostogolirea datoriilor. Pentru economie, acest lucru nu generează nici creștere, nici locuri de muncă, nici productivitate.

În concluzie, creditarea în Republica Moldova dezvăluie o realitate paradoxală: un sistem bancar sănătos și lichid, dar o economie reală fragilă și reticentă să se dezvolte. Semnele recente de îmbunătățire – scăderea depozitelor, creșterea creditelor pe termen lung, dobânzile reduse – sunt pozitive, dar nu garantează o schimbare structurală. Pentru ca această tendință să se transforme într-o redresare durabilă, este nevoie nu doar de bani ieftini, ci de încredere, predictibilitate și oportunități economice reale. Până atunci, creditarea netă rămâne barometrul fidel al unei economii care încă ezită între stagnare și relansare.

Situația actuală, în care băncile preferă să investească masiv în hârtii de valoare în loc să finanțeze economia reală, reprezintă nu doar o problemă economică, ci și una politică, cu implicații asupra funcționării statului și a calității guvernării.

Politic vorbind, fenomenul indică o slăbiciune structurală a statului în raport cu sectorul financiar. Absența unor politici coerente din partea partidului PAS de orientare a capitalului către sectoarele productive permite băncilor să adopte un model de afaceri aproape fără risc, unde profitul provine în mare parte din relația cu statul, nu din activitatea economică a țării. Această dependență reciprocă – statul de finanțarea bancară, băncile de titlurile de stat – generează un cerc închis care limitează capacitatea de dezvoltare economică și reduce presiunea pentru reforme reale.

Partidul aflat la guvernare tinde să evite confruntarea cu sectorul bancar, considerat sensibil, iar politicile de stimulare a investițiilor productive rămân minimale sau fragmentare. Fenomenul produce și un efect politic indirect: crește percepția publică asupra unei economii blocate, unde antreprenorii nu reușesc să obțină finanțare, iar băncile prosperă indiferent de situația reală a țării. Această disonanță alimentează neîncrederea în instituții și în capacitatea statului de a orienta resursele către domenii productive.

În lipsa acestor intervenții, sistemul bancar rămâne un beneficiar privilegiat al status quo-ului, iar economia reală – principalul perdant. Iar aceasta, în termeni politici, echivalează cu menținerea unui model economic care nu creează suficientă valoare, nu generează mobilitate socială și nu susține ambițiile de dezvoltare ale țării.