Ceea ce s-a întâmplat în eşaloanele de vârf ale puterii sunt pentru cetăţean şi pentru societate mai mult decât un spectacol de prost gust. Oamenii au fost siliţi să urmărească în direct cum se compromite clasa politică, cum le sunt ignorate aşteptările  şi cum aleşii poporului şi guvernarea îi lipsesc de viitor, arătându-le spatele şi protejându-şi doar propriile interese.

O falsă preocupare de combatere a corupţiei  ascunde propria implicare în acte de corupţie. Forţele politice au încercat, şi spre cutremurarea societăţii, au reuşit să-şi subordoneze instituţii ale statului, pentru apărarea intereselor de clan şi de partid. Le-au folosit pentru a forţa uşile rivalilor politici, pentru a intercepta convorbiri  telefonice, a defăima şi a murdări,  trecând peste limitele moralităţii şi ignorând balanţa justiţiei.

Comportamentul actorilor politici  de la Chişinău a scos la iveală  orgolii  şi dispreţ,  limbaje de mahala şi părţi slabe ale puterii. Principiile şi înţelegerile  de constituire şi funcţionare a unei alianţe de guvernare au  cedat foarte uşor în faţa  instinctului de răzbunare. 

Combaterea corupţiei a fost mimată prin  răspândirea unor fotografii cu case luxoase şi maşini  superdotate, singurul efect al acestor descinderi de paradă fiind discreditarea guvernării, dar mai ales abandonarea  parcursului şi opţiunii europene pentru care a votat electoratul la ultimele alegeri parlamentare.

Prin deciziile pe care le-a luat recent şi prin respingerea cu încăpăţânare a ideii de guvernare în echipă şi întru binele ţării, clasa politică  demonstrează  clar că nu a învăţat deloc lecţiile istoriei. Situaţia  actuală  arată că a fost trasă la indigo demiterea în anul 1999 a guvernului Sturza şi  destrămarea  alianţei de guvernare de atunci. Care alte efecte au avut acele decizii politice în afară de amânarea cu peste zece ani a unor  reale procese de dezvoltare şi integrare europeană?

A avut oare  demiterea  de atunci drept  continuare logică combaterea corupţiei,  ridicarea nivelului de trai al populaţiei, revenirea  acasă a cetăţenilor plecaţi peste hotare, crearea de noi locuri de muncă, creşterea  salariilor şi a pensiilor? Cu certitudine NU. Tot ce s-a putut întâmpla a fost venirea la putere a unor forţe politice revanşarde, forţe politice care  continuă să facă acelaşi joc şi în prezent.

Momentul pe care îl trăim ne cere să trecem peste simplele constatări pe care le facem şi să gestionăm cu  clarviziune crizele în care ne pomenim. Partidul Popular  face apel către întreaga clasă politică, dar mai cu seamă  către actorii din avanscena politică să evite capcanele care i se întind. Să facă uz de puţinele şanse pe care le mai avem de revenire în albia normalităţii şi de recăpătare a  încrederii oamenilor. Şi să nu uităm, că greşeala repetată este una dintre cele mai bine formulate definiţii ale prostiei.