Partidul Popular din Republica Moldova (PPRM) a fost înregistrat la Ministerul Justiției la 18 aprilie 2011. Programul formațiunii a fost adoptat la Congresul din 17 noiembrie, cînd a fost aleasă și conducerea. Alexandru Oleinic a devenit copreședintele coordonator al PPRM, iar Vasile Guțu, Valeriu Cosarciuc și Angela Cebotari – copreședinți. Liderul Organizației de Tineret a PPRM, Ian Lisnevschi a vorbit, într-un interviu acordat pentru TRIBUNA, despre realizările partidului în acești doi ani, cel mai mare eșec, numărul de membri și organizații teritoriale, dar și despre planurile de viitor. T: Cu ce realizări vă mândriți în acești doi ani? I.L.: În aceşti doi ani echipa noastră a avut mai multe realizări. Prima realizare este că tinerii, împreună cu grupul de inițiativă, după un an de pregătire, totuși, a dat dovadă că e posibil să apară un partid care își propune să reprezinte masiv populația și să apere interesele tuturor cetățenilor, indiferent de originea etnică, de limbă, religie, sex, de situația materială sau proveniența sociala. A rămas să transformăm Republica Moldova într-un stat civilizat, în care oamenii să aibă o viată asigurată și demnă. În ultimul an, echipa partidului s-a mărit cu 2 mii de membri, ceea ce arată încrederea oamenilor în ceea ce facem. Organizații teritoriale, organizații de femei, organizații de fermieri și veterani, simpatizanți – avem o familie mare, oameni liberi ce-și doresc un viitor mai bun pentru copii. Am arătat tuturor că e posibil să aibă viață o formațiune condusă de un grup de profesioniști și nu de un singur lider, că e posibil să formezi o formațiune de jos în sus, reprezentantă de oameni din teritoriu, de oameni ce cunosc situația din țară și, ceea ce e foarte important, de oamenii ce cunosc problemele cetățenilor. T: Care ar fi cel mai mare succes al formațiunii? Dar cel mai mare eșec? I.L.: Cel mai mare succes al formațiunii consider că este anume echipa. În scurt timp noi am format o echipă mare și profesionistă din toate raioanele Republicii Moldova, o echipă ce combină profesionalismul și experiența cu tinerețea și cu dorința de a avea un viitor aici, acasă, o echipă ce reprezintă interesele oamenilor, dar nu cele personale, o echipă ce vede viitorul nostrum, al cetățenilor, dar nu cel personal. Cu o asemenea echipă poți să faci mai mult chiar nefiind la guvernare la momentul dat. Încrederea oamenilor în noi este cel mai mare succes. Ce ține de eșec, cred că a fost în 2011 cînd, după un an de pregătire, nu am reușit să ne înregistrăm ca partid pînă la alegerile locale din 2011. T: Cîte organizații teritoriale sînt la moment? Cîți membri are PPRM? I.L.: La momentul dat avem organizații teritoriale în 30 de raioane, oficial din ultimele date (26.01.2013) aveam 6430 de membrii. Pînă în aprilie curent numărul membrilor a crescut pînă la 7 mii. T: Cum atrageți noi membri în partid? Cine poate să adere la PPRM? I.L.: La partid poate să adere orice cetățean, indiferent de originea etnică, de limbă, religie, sex, de situația materială sau proveniența socială. Cea mai efectivă metodă de atragere a oamenilor în e partid sînt faptele concrete. Oamenii mai mult nu cred în vorbele frumoase – ei vor fapte. Nu cred în politică, ci în oamenii ce sînt gata să apere interesele lor. T: Organizația de tineret a PPRM cîți membri are? Ce activități preconizați pentru viitor? I.L.: 50 la sută din formațiune îl reprezintă tinerii pînă la 30 de ani, tineri activi ce doresc în ţara în care  as-au născut, acasă, tinerii ce se mîndresc ca sînt născuți în Moldova, și care nu sînt de acord cu politica  promovată în ultimii 11 ani. În 2010, noi, tinerii din PPRM, am înțeles un singur lucru şi anume că nimeni nu va lupta pentru adevăr și pentru țara noastră în afară de noi, cetățeni simpli, iar pentru triumfului răului e necesar doar să nu faci nimic. Nu am dorit să stăm și să privim toată nedreptatea ce se întîmplă în țara noastă și am ales să luptăm pentru un viitor în care noi toți ne vom mîndri de faptul că sîntem născuți în Moldova. T: Care sînt planurile de viitor ale PPRM? I.L.: Avem un singur plan comun pentru viitor – să transformăm Republica Moldova într-un stat civilizat, în care oamenii să aibă o viață asigurată și demnă. Noi, cetățenii Republicii Moldova, sîntem păziți de Dumnezeu, dar nu avem noroc de politicieni. Planul nostru e ca să schimbăm această realitate -i să fim și păziți de Dumnezeu, și să avem noroc de politicieni, să aducem la guvernare oameni într-adevăr gospodari. T: În caz de alegeri anticipate, PPRM e pregătit? Pe ce scor electoral mizați? I.L.: Pentru alegerile anticipate sîntem pregătiți, dar consider că oamenii sînt obosiți de alegeri. Despre scor e prea devreme să vorbim, dar pot să vă spun că partidul nostru va trece pragul electoral. T: Veți marca 2 ani de la data înregistrării? Cum? I.L.: Nu contează aniversarea. Acum avem mult de muncit pentru a atinge scopul final. Noi nu vrem ca despre noi să se vorbească ca despre un partid care există de un oarecare timp, ci ca despre un partid care într-adevăr muncește pentru binele poporului Republicii Moldova. Cel mai bun cadou pentru noi a fost activitatea organizată de tinerii noștri. Din proprie inițiativă ei au mers la Liceul Internat nr.2 și au donat haine, jucării și altele. Deci, ceea ce avem noi mai bun și cu ce ne mîndrim necontenit sînt tinerii plini de viață, care luptă pentru viitorul lor. Kristina Gurez, Tribuna.md

Republica Moldova are o experiență mai mare de colaborare cu FMI și cu Banca Mondială. Au fost etape mai eficiente, cum ar fi pînă în anul 2000, care s-au finalizat cu aprobarea strategiei de dezvoltare a economiei și reducere a sărăciei. Acest acord prevedea o susținerea masivă pentru dezvoltarea ţării noastre la toate  compartimentele, în tote domeniile. Cu părere de rău, venirea în 2001 a guvernării comuniste a stopat relațiile cu FMI şi cu BM, Desigur că revenirea forțelor democratice în 2009, au creat condiții pentru a restabili aceste relații. Însă  a fost o noutate foarte tristă  pentru noi,  acea declarație a Ministerului Economiei că aceste angajamente n-au fot îndeplinite și că este posibilă blocarea acordului, Mai imoprtant e căex istă primejdia de a nu avea un acord nou, ceea ce crează impedimente privind accesul la fonduri eficientedin partea Băncii Mondiale. E trist că această informație a ajuns cu 4 zile înainte de termenul final. Desigur că  primul ministru a încercat să amelioreze situația prin declarația că misiunea Fondului va veni, dar nu s-a concretizat cînd va veni, în ce componență și care vor fi subiectele de discuție. Sînt trei piloni de bază pe care se ține evoluţia unui climat investițional bun, fiindcă acest climat trebuie să fie atractiv pentru investitorii străini: stabilitatea politică, cadrul legislativ atractiv și relațiile cu donatorii străini, cu FMI și Banca Mondială. Cu părere de rău toți acești trei factori pe parcursul a 22 de ani, în Republica Moldova au fost neglijaţi. Am ajuns că tot vorbim de reducerea sărăciei, de reformele structural și revenim mereu la început de cale. Administrarea fiscală împiedică investitorii. Noi nu am avut curaj, ca analizînd experiența pozitivă din alte țări, să ne propunem pentru Moldova un model concret de dezvoltare a economiei. Noi trebuie să facem o analiză serioasă pentru a crea un cadru legislativ atractiv și garantat. Tot ce am avut pînă acuma, a rămas doar pe hîrtie. Trebuie să lucrăm foarte serios asupra imaginii Republicii Moldova.

Pentru ca apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană să nu rămână a fi doar un vis frumos, demnitarii de la Bruxelles încurajează autorităţile statului să continue reformele. Urmează să se îmbunătăţească mediul de afaceri şi să fie realizate proceduri clare de atragere a investitorilor străini, fiind contracarată economia tenebră. Directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Atragerea Investiţiilor, Alexandru Oleinic, a fost deputat, dar şi ministru, actualmente e copreşedinte al Partidului Popular. Discuţia cu el am pornit-o tot de la nevoia promovării reformelor. Alexandru Oleinic: „Ca să poţi face nişte reforme eficiente, trebuie să fie o stabilitate politică în ţară. Stabilitatea politică permite să fie adoptate legi care ar crea condiţii pentru dezvoltarea antreprenoriatului, pentru dezvoltarea business-ului, pentru apariţia unor noi tehnologii. Este dezvoltarea economiei naţionale, care într-adevăr se identică, prin indicatorul produsului intern brut pe cap de locuitor, venitul pe care îl au cetăţenii, care este climatul de afaceri.” Europa Liberă: Se zice că un cadru legal ar exista. Mecanismul lui uneori nu e aplicabil şi ce mai lipseşte? Alexandru Oleinic: „Ar fi foarte bine să analizăm cum alte ţări au ajuns la un nivel de dezvoltare mai accelerată, cum ar fi Albania, care în 2012 are cea mai mare creştere economică, din tot spaţiul balcanic. Desigur, nu se face nimic într-un an. Dar ar fi fost foarte logic ca noi măcar să avem un model de dezvoltare a economiei naţionale pe viitorii 10 ani. Republica Moldova, în primul rând, are nevoie de investiţii străine.” Europa Liberă: Credeţi că mediul nu este prietenos pentru investitorii străini? Alexandru Oleinic: „Păi, dacă noi 4 ani de zile am avut cota zero la venit şi am creat o bază de atractivitate pentru investitorii străini în Republica Moldova, în 2013, am anulat-o, fără nicio analiză concretă ce a dat cota zero la impozitul pe venit, pe parcursul la 4 ani de zile. Dar nu facem concluzii numai datorită obligativităţii pe care o avem faţă de donatorii internaţionali.” Europa Liberă: De exemplu, ceea ce se cere din partea Fondului Monetar Internaţional nu ar trebui luat în calcul, atunci când vorbim despre crearea unui mediu favorabil pentru investiţiile străine? Alexandru Oleinic: „Eu nu spun că noi nu trebuie să luăm în calcul. Dar şi pe donatorii externi îi interesează deficitul bugetar. Dacă ne axăm numai pe colectarea impozitelor, aceasta este corect? În fiecare lună, în Republica Moldova, se închid aproape 100 de întreprinderi. În fiecare lună, tot mai mulţi şi mai mulţi oameni pleacă din ţară.” Europa Liberă: De ce se acceptă şi până astăzi ca acest mare procent al economiei tenebre să îşi facă mendrele? De ce agenţii economici acceptă mai degrabă să dea salarii în plic şi să nu meargă pe cale legală? Alexandru Oleinic: „Ca să nu mai vorbesc încă o dată că noi trebuie să creăm condiţii agenţilor economici, ca lor să le fie convenabil să activeze legal în Republica Moldova, eu vreau să vă aduc numai un exemplu. În Kazahstan, impozitul pe venit pentru persoanele fizice şi juridice constituie 10%.” Europa Liberă: Dar de ce comparaţi cu Kazahstanul, dar nu cu o ţară europeană? Alexandru Oleinic: „Şi într-o ţară europeană, taxa pe valoare adăugată în agricultură este de la 7% până la 9%. La noi s-au introdus 20%. Vedeţi că noi ne axăm mai mult pe câţi bani avem nevoie în buget, pentru a acoperi necesităţile bugetului. Noi nu mergem pe direcţia creării condiţiilor de a dezvolta antreprenoriatul şi de a crea condiţii pentru agenţii economici – pentru ca ei să producă cât mai mult, să creeze locuri de muncă, să facă investiţii, să aducă tehnologii – dar mergem pe calea introducerii impozitelor, care, până la urmă, duce la închiderea întreprinderilor din Republica Moldova şi plecarea capitalului din ţară. De ce investiţiile străine în 2012 au ajuns de 4 ori mai mici decât în 2011? De ce în 2012 plecarea capitalului din ţară s-a mărit de 2 ori faţă de 2011?” Europa Liberă: Şi de ce? Alexandru Oleinic: „Oamenii văd că instabilitatea legislaţiei existente în ţară nu le creează condiţii ca să poată face business. Până la urmă, orice agent economic doreşte să îşi dezvolte afacerea, dar nu să creeze condiţii ca să crească corupţia şi, în fiecare zi, să aibă controale şi aşa mi departe. Chiar acum recent, îmi povestea un coleg că, într-o lună, au avut 16 controale. A scos la vânzare toată proprietatea şi pleacă în Ucraina. Înseamnă că ceva nu merge, înseamnă că rezultatul reformelor se apropie de zero.” Europa Liberă: Şi, dacă eraţi dumneavoastră la guvernare, cum procedaţi? Alexandru Oleinic: „Ne-am propune să avem un model concret pentru ce facem în următorii 10 ani cu Republica Moldova.” Europa Liberă: Păi este Agenda 2020, domnule Oleinic. Alexandru Oleinic: „Este Agenda 2020 şi până astăzi din agenda aceea nu s-a făcut nimic. Noi putem să vorbim foarte mult de vectorul european, de integrarea europeană care, fără doar şi poate, este un model, cum ne dorim să fie Republica Moldova, un stat modern şi civilizat. Dar totuşi noi trebuie foarte bine să ne gândim unde este piaţa de desfacere, de unde vin investiţiile. Eu nu vorbesc de Est sau de Vest, fiindcă în multe sondaje cetăţenii Republicii Moldova s-au încurcat care ar fi priorităţile ţării. Acestea trebuie să fie acolo unde este convenabil. Şi astăzi, mă aflu în cadrul unei Agenţii de Atragere a Investiţiilor.” Europa Liberă: E greu, e uşor? Alexandru Oleinic: „E extraordinar de greu. Nu este încredere în cadrul legislativ al Republicii Moldova. Toţi colegii din exterior spun: „Să aşteptăm până când la dumneavoastră va fi stabilitate politică”, până când vor avea loc nişte schimbări care vor garanta şi vor asigura investitorii străini că ei pot să vină la noi în ţară. După 22 de ani de independenţă, noi ne-am pomenit în nişte reglări de conturi, care nu au nimic cu ţara aceasta şi cu cetăţenii. Noi am aşteptat foarte mult ca schimbările după 2009 să aducă rezultate. Or, noi nu vedem că, pe parcursul la 22 de ani, rămânem cea mai săracă ţară din spaţiul european?”

În pofida tuturor acuzaţiilor aduse guvernării comuniste până la 2009, comuniştii par să fi scăpat basma curată, iar acum, în opoziţie, se simt ca în sânul lui Dumnezeu. Potrivit lui Alexandru Oleinic, Copreşedinte coordonator al Partidului Popular din Republica Moldova, acestea sunt semne că întoarcerea comuniştilor la guvernare este iminentă. - Această săptămână este una decisivă pentru războiul politic din ultimele luni. Se va ţine oare de cuvânt şeful statului? Şi cui îi va propune să formeze Guvernul? - Războiul politic, dar, de fapt, negocierile pentru reîmpărţirea puterii, persistă, doar că s-a retras de pe ecranele televizoarelor după nişte uşi mai groase şi în locuri mai dosite. Indiscutabil, va fi propus liderul PLDM, în primul rând, pentru a testa limitele reacţiei negative a partenerilor de alianţă. Cert este că – indiferent de cine va fi – şi acesta va fi un premier loial comuniştilor, adică tolerant şi iertător cu liderii PCRM, precum s-a întâmplat de la 2009 încoace. Din păcate, Moldova încă nu a avut norocul unui premier anticomunist. - Ce aveţi în vedere? - După opt ani de luptă împotriva comuniştilor, am ajuns să constat că PCRM nu a plecat, de fapt, de la guvernare. Doar că, în prezent, nu deţine funcţii în Guvern. Însă orice se decide în politica noastră ia în calcul interesele comuniştilor. După învinuirile legate de evenimentele de la 7 aprilie 2009, totul s-a liniştit. Cu ce s-au finalizat acuzaţiile de expropriere, delapidare de fonduri publice, cazurile cu oameni judecaţi pe nedrept şi multe alte grave fenomene şi învinuiri aduse guvernării comuniste? Unde sunt, totuşi, dosarele? Alianţa democratică „anticomunistă” de astăzi tace, sperând că şi comuniştii vor tăcea şi nu vor trâmbiţa despre ce fac actualii. Comuniştii nu au plecat niciodată de la guvernare. -  În context, în această perioadă de instabilitate evidentă, de criză a puterii, se remarcă o activizare evidentă a comuniştilor. Ce scop credeţi că urmăresc ei? -  Să revină, cu orice preţ, la putere... Neavând, după 2009, curajul să definească exact, concret şi corect dezastrul guvernării comuniste pe durata a opt ani (2001-2009), ca societatea să cunoască toate „realizările” guvernării lor deplorabile, astăzi, după 3 ani de guvernare democratică, gruparea comunistă are comportamentul unor viitori salvatori ai statului. Este o realitate foarte tristă. - Printre posibilele formate în care s-ar putea  constitui o alianţă de guvernământ figurează şi „cupluri” / „tandemuri” gen „PLDM+PCRM”, „PDM+PCRM”. Sunt ele posibile ori sunt rodul imaginaţiei analiştilor? -  De ce nu? Exact asta spuneam mai sus. Mai ales că asemenea coaliţii, care nu mai par „monstruoase” (asta după ce am auzit lozinci gen „Moldova fără Voronin!”, „Moldova fără comunişti!”) există suficiente în  raioane, în diferite localităţi... Acolo, liberalii se împacă bine cu comuniştii. Ca şi liberal-democraţii, de altfel. Ca şi democraţii. Oamenii chiar se întreabă: anticomunismul liberalilor e valabil doar la Chişinău? Sau şi „Moldova fără comunişti!” e valabil doar la Chişinău? Confruntările dintre PD şi PCRM sunt, şi ele, valabile doar la Chişinău? Toate acestea arată un pericol real de readucere a comuniştilor la guvernare. Mai exact – îi va reconsolida pe comuniştii care, în Republica Moldova, nu au plecat niciodată de la guvernare. -  Dumneavoastră, domnule Oleinic, sunteţi printre puţinii rămaşi în politică dintre cei care, sub regim comunist, eraţi în opoziţie. Ce a însemnat să fii atunci în opoziţie şi ce s-a întâmplat ulterior cu ceilalţi? -  Cu părere de rău, au rămas puţini verticali în politică dintre cei ce au luptat pentru instaurarea unei democraţii adevărate în Moldova. Timp de opt ani am fost într-o opoziţie anticomunistă foarte dură, fără acces la mass-media, fără tehnologii informaţionale, fără tribună, dar sub persecutări, cu iniţiative şi propuneri neexaminate, cu microfoane închise, cu proteste interzise, cu interceptări continue, fără liberă exprimare, cu  ignorarea totală  a opoziţiei. Astăzi comuniştii sunt în rai, nu în opoziţie. Guvernează fără nicio responsabilitate în raioane şi comune împreună cu AIE, au acces la toate (mass-media, tribună parlamentară, drept la proteste, se dedau la bătăi, cu lunile nu merg la serviciu şi încasează gologanii omului care munceşte...), îi joacă aşa cum vor pe guvernanţii care cochetează cu ei, iar cu toţii împreună distrug continuu statul. - Credeţi că o reevaluare, o rejudecare, ca să spun mai dur, a acţiunilor comuniştilor va fi un semnal pozitiv pentru Occident şi pentru cetăţenii din Republica Moldova? - Respectarea legislaţiei în vigoare va fi un semnal pozitiv pentru toţi. Aceasta ar pune capăt sentimentului de imunitate totală al unor categorii de demnitari, aşa cum este acum. Începând cu elementarele reguli de circulaţie, când - la culoarea roşie mai trec încă 5-10 maşini cu numere transnistrene, în care stau înalţi funcţionari cu legitimaţii, şi terminând cu tot felul de afaceri dubioase. Lipsa fricii şi uşurinţa cu care este încălcată legea trebuie să fie sancţionată. Cu părere de rău, aceste fenomene negative au  început sub guvernarea comunistă  şi continua până acum. Valeriu Vasilică, IPN

Publicăm răspunsul la această întrebarea, adresată domnului Alexandru Oleinic, de către corespondentul allmoldova.md: Se pare că cineva trişează atunci când vorbeşte de alegerea Premierului sau de menţinerea la guvernare a celor trei partide din fosta coaliţie. Toţi înţeleg că până la urmă cel mai important este menţinerea partidelor democratice la guvernare. Orice variantă discutată, care are drept rezultat menţinerea partidelor democratice la guvernare, este convenabilă tuturor. Implementarea democraţiei, dezvoltarea ţării, continuarea reformelor trebuie să ducă la rezultatul aşteptat de cei care au votat PLDM, PD şi PL şi care şi-au pus speranţă în aceste formaţiuni. Cine va fi premier este o întrebare secundă. Dacă se înaintează candidatura lui Vlad Filat, atunci trebuie să fie o decizie consolidată a celor trei partide pentru a menţine guvernarea. Dacă Vlad Filat se înaintează fără a avea susţinerea tuturor deputaţilor din fosta majoritate parlamentară, atunci dă dovadă de interes de grup şi decade interesul naţional. Revenirea comuniştilor la guvernare este reală, dar în acelaşi timp pune în pericol parcursul european al Republicii Moldova. În opt ani de guvernare comunistă am scăpat cei mai buni ani pentru dezvoltarea ţării, am scăpat Programul de dezvoltare economică şi reducerea sărăciei propus de organismele internaţionale. Acum vrem să revenim în aceeaşi situaţie? Responsabilitatea guvernării trebuie să rămână la partidele de guvernare. Cele trei formaţiuni şi-au asumat actul guvernării, programul guvernamental, ele trebuie să-l ducă până la urmă. În această situaţie nu putem vorbi despre o reformatare a coaliţiei cu implicarea actorilor noi. Ce vor face ei în doi ani care au mai rămas până la alegeri? Vor propune un nou program pe care nu-l vor realiza din lipsă de timp? O atare abordare nu este una matură . Le recomand liderilor din fosta AIE să mai meargă prin ţară să vadă dezastrul şi dezamăgirea oamenilor, poate va fi un factori care o să-i consolideze.

Fiind întrebat în cadrul unei emisiuni televizate, de ce astăzi aproape că nu se vorbește despre agricultură, despre brazdă, despre țăran, despre sat, nu se vorbește despre, semănat, motorină, suport țăranilor, subvenții, piețe de desfacere, Valeriu Cosarciuc a menționat că, spre regret, dintotdeauna, agricultura, țăranii noștri, au fost și rămîn ostaticii politicienilor. „Atunci cînd niște politicieni nu pot să propună niște politici bune pentru cei ce trăiesc în Republica Moldova, încep să inventeze ba demiteri de guvern, ba demiterea unui demnitar de stat, și astfel prin aceste acțiuni își acoperă incapacitatea de a promova politici bune în domeniul agriculturii, pentru dezvoltare rurală, nu crează un climat de afaceri normal ca oamenii să poată și să dorescă să investească și să-și creeze afaceri. Iată de unde aceste circuri permanente cînd politicienii ies la rampă, cînd se învinuiesc unii pe alții și nu mai au cînd să vorbească despre țărănime, despre problemele lor. Dar ele sînt foarte multe:  și accesul la finanțe, și accesul la semințe și la motorină, la toate cele necesare pentru ca să înceapă un an agricol. Chiar și   anul acesta cei care sînt la guvernare nu prea discută despre problemele reale ale satului nostru, despre probleme reale ale producătorului agricol și astfel oamenii neavînd încredere în ceea ce pot face în țară, neavînd susținerea respectivă din partea celor care ar trebui să creeze aceste condiții pentru dezvoltarea afacerilor, dezvoltarea satului, își iau lumea în cap și pleacă peste hotare ca să-și caute o bucată de pîine pentru familia lor. Una din problemele majore cu care se confruntă agricultorii este subvenționarea. Federația Fermierilor din RM  a propus și pe parcursul anului trecut, atunci cînd s-a discutat Regulamentul privind subvenționarea în agricultură, ca să se dea  posibilitatea ca gospodăriile țărănești, producătorii agricoli mici să aibă acces la finanțare, fiindcă ei sînt cei mai săraci, ei nu au putere financiară și  ar trebui susținuți cel mai mult. A fost pomovată  ideea ca cei care se finanțează de la  Asociațiile de Economii și Împrumut,  să aibă și ei acces la finanțare pentru a-și acoperi dobînzile. S-a propus ca să se limiteze compensațiile pentru un agent economic de la 1 milion la 400 mii lei, pentru ca mai mulți agricultori să aibă acces la acest fond de subvenționare, ca cei care vor face investiții împreună, ca grup de producători, ca cooperativă de întreprinzători să obțină în jur de 60% din valoarea investiției ca şi compensare.  Noi am propus ca producătorii agricoli  odată ce au prezentat documentele la Agenția de Intervenții și Plăţi  în Agricultură, să obțină 100% din suma care este acceptată și calculată de către  această agenție și să nu începem acceași variantă care a fost anul trecut că 75% plătim acum, 25% pe urmă și pînă la urmă nu s-au mai obținut aceste 25% . Unii care au depus documentele în ultimul moment au obținut numai 53% ceea ce înseamnă că Regulamentul nu răspunde la acele necesități pe care le au mai ales producătorii mici și gospodăriile țărănești. S-a propus de asemenea ca să fie trecută prin Parlament o lege specială cu privire la subvenționare, ca în aceată lege să fie scris clar că pentru țărani din acest fond se alocă nu mai puțin de 1-2% din PIB, că prin lege se stabilește că gospodăriile țărănești, producătorii agricoli mici au acces la nu mai puțin de 50% din valoarea fondului de subvenționare și astfel noi am putea, prin aceste reglementări foarte stricte, să stabilim o ordine așa cum este și în țările UE, unde este scris foarte clar cît vor obține producătorii agricoli din bugetul UE.  Pe parcursul anului 2012 noi am propus ca, dacă chiar s-a introdus 20% cota TVA în agricultură, țăranii să plătească 8%, iar 12% să rămînă în contul lor pentru dezvoltarea afacerii. Parlamentul și Guvernul n-au ascultat, s-a votat modificări la codul fiscal, s-a promovat politica fiscală pentru anul 2013 care cere ca  producătorii agricoli, gospodăriile țărănești să plătească în buget 20% și pe urmă să aștepte peste o lună că cineva le va întoarce banii înapoi. Noi am avut această experiență pînă în 2009 cînd se plătea TVA în bugetul de stat și pe urmă gospodariile țărănești, producătorii agricoli  așteptau un an poate și mai mult pentru a-și întoarce banii. Numai după ce a fost votată moțiunea de cenzură, Guvernul, în al 12-lea ceas, a acceptat avizul pentru acest proiect de lege care prevedea că gospodăriile țărănești, producătorii agricoli  vor plăti în buget 8% TVA, iar 12% TVA vor rămîne în conturile lor pentru dezvoltarea afacerilor în agricultură (exact textul propus de Federația Națională a Fermierilor din Moldova cu un an în urmă), l-a transmis în Parlament și Parlamentul foarte rapid l-a examinat. Aici este un subtext politic, pentru că dacă vor avea loc alegeri Parlamentare anticipate, să aibă cu ce merge înaintea oamenilor. Dar oricum,  pînă la urmă este bine că s-a ajuns la această inițiaitvă. În același context, Valeriu Cosarciuc a menționt că atunci cînd vorbim despre Acordul de Asociere și Liber Schimb cu UE, este important să vedem standardele UE în domeniul economic, social și aceasta trebuie să ne motiveze pentru a duce la capăt negocierile cu UE şi a obține semnarea acestor documente. În RM este important să promovezi niște politici pentru cei care merită să trăiască mai bine în țară. Iar cei care merită sînt țăranii. Desigur că  prezența unui drapel politic bun, cu o echipă bună este un plus pentru promovarea unor politici bune pentru producătorii agricoil, pentru gospodăriile țărănești, pentru țăranii noștri. Agricultura noastră are viitor, ea trebuie să devină motor al relansării econoimei naționale. Cei care trăiesc la sate merită mult mai mult decît au în prezent, fiindcă atunci cînd mergem și le cerem votul, imediat îi găsim pe țărani, dar trebuie să-i găsim și atunci cînd țăranii au nevoie de ajutor și de niște politici care să nu-i trimită din țară, dar să-i ţină aici, acasă.

Alexandru Oleinic, Copreşedinte - Coordonator al Partidului Popular din Republica Moldova, cunoscut în republică ca un om politic cu o experienţă bogată. A stat la baza creării Partidului Furnica, partid care, chiar dacă n-a avut norocul să ajungă în Parlament, a lăsat un nume bun în politică. În perioada anilor  2001 – 2009, este deputat în Parlament din partea opoziţiei, perioadă în care s-a  manifestat ca politician activ,  am spune chiar unul din cei mai activi, mai ales dacă ne aducem aminte de multiplele inițiative legislative,amendamente, alocuţiuni prin care s-a manifestat, dar pe care cu regret guvernarea comunistă nu le-a luat în consideraţie. Activitatea managerială a avut drept suport  bunele sale capacităţi de a gestiona domenii dintre cele mai importante, ca şi atunci cînd a  exercitat fincţia de Director al uzinei “Monolit” din Soroca, de Director general al Uzinei de tractoare din Chişinău, de Director general al Departamentului de administrare şi privatizare a proprietăţii de stat sau de Director general al Agenţiei Naţionale pentru atragerea investiţiilor, Ministrul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor. - La ultimul congres al Alianţei Moldova Noastră prin care s-a decis unificarea   acesteia cu PLDM, aţi fost unicul care a votat împotrivă, invocînd că, de fapt, a fost pusă la cale lichidarea unei forţe politice cu un enorm potenţial, destrămarea unei echipe bine pregătite dea lungul anilor. După toate acestea, practic nu am mai auzit de omul politic Oleinic. Şi iată că toamna, lansaţi un proiect politic destul de ambiţios. Ce v-a făcut să întreprindeţi acest pas, să reveniţi în politică? În situaţia în care în  ţară sînt mai mulţi politicieni şi partide decît întreprinderi industriale care lucrează, consideraţi că e necesară apariţia unor noi lideri şi formaţiuni politice? - În primul rînd am pornit de la constatarea unor  schimbări radicale în mediul politic, pentru că de la proclamarea independenţei toate forţele politice aflate la guvernare au demonstrat incapacitatea şi incompetenţa de a rezolva problemele stringente ale ţării, să promoveze reforme reale atît pe dimensiunea socială, cît şi pe cea economică. Haosul şi indiferenţa, corupţia şi iresponsabilitatea o economie subdezvoltata, fără nici o perspectivă clară, o agricultură adusă la sapă de lemn şi lipsa climatului de afaceri - iată doar vîrful gheţarului realităţii moldoveneşti. Asta e  tot de ce au fost în stare guvernanţii. Ei nu au avut nici dorinţă, dar nici capacităţi pentru a genera reforme și a aduce schimbările promise. -Are asemenea capacităţi  şi manifestă o asemenea dorinţă  noua formaţiune politică? -Partidul nostru întruneşte oameni preocpaţi la modul sincer de soarta ţării, a poporului. Lozinca principala a echipei este «Țara are nevoie de gospodari, poporul -de bunăstare».  Şi nu e vorba de ambiţie, ci de capacităţi reale. Capacitatea de a analiza  situaţia, dar mai ales de a avea solţii.  Există  foarte mulţi care văd problemele, dar  maximum ce pot face e să strige. Da, de multe ori  e nevoie de curaj şi pentru a striga, dar asta lasă  problemele nerezolvate. În al doilea rînd şi esenţialul – noi avem voinţă suficientă ca  să  facem abstracţie de ambiţiile personale şi de grup, de mofturi şi de  setea de putere si răzbunare, pentru a  depune munca, cunoştinţele și experiența în serviciul  ţării, în serviciul oamenilor. -Domnule Oleinic,  spuneţi-i cetăţeanului, pe puncte, ce doriţi să faceţi? -Considerăm prioritară pentru o perioadă  nelimitată de timp renașterea și  asumarea valorilor creștine. Pentru asta  luăm ca suport  doctrina populară, tradițiile strămoșești şi cumsecădenia oamenilor. Ne dorim instituirea unui nou model de dezvoltare a economiei naționale – o economie din care derivă bunăstarea cetățeanului, avînd la bază un climat investițional favorabil, o politică fiscală stabilă și atractivă pentru dezvoltare,o susținere reală din partea statului a antreprenoriatului, un  mecanism de protejare a producătorilor locali, formarea și susținerea piețelor de export pentru mărfurile autohtone. Întroducerea impozitului unic în agricultură de 1,8 lei grad/hectar, impozit unic de 10% pentru persoanele fizice şi juridice, cota 8% TVA în agricultură. Noi consideram că minimul de existență trebuie să servească ca bază pentru calcularea pensiilor și a lefii minime. Vom lupta cu salarizarea tenebră şi vom pune capăt acestui şantaj al crizei locurilor de muncă din care rezultă acea salarizare mizeră a  cetăţenilor. Lupta cu corupția în instituțiile statului trebuie să fie o prioritate pentru dezvoltarea economiei. Dorim instaurarea în ţară a justiţiei bazate pe supremația legii. - Lumea nu prea citeşte  programele politice, dar eu am avut răbdarea să o fac. Am găsit un  capitol aparte în care vorbiţi despe ajutorul care e necesar de acordat ţăranilor, agricultorilor şi în general oamenilor de la sate.  - Țăranul a fost şi rămîne să fie talpa ţării, factorul decisiv în dezvoltarea acestui pămînt. Iată de ce e o mare crimă să-i desconsideri pe aceşti oameni. Împreună cu specialiştii în domeniu, am elaborat un amplu program  de ajutorare a oamenilor de la sate, program care cuprinde facilităţi fiscale, mecanisme de acordarea a împrumuturilor, alte măsuri ce ar stimula mediul de afaceri în agricultură, ar crea noi locuri de muncă în localităţile rurale. Avem în țară 2 mln.de hectare de pămînt care are nevoe de investiții și trebuie prelucrat cu tehnologii moderne, sînt necesare investiții și susținere din partea statului după exemplul țărilor europene, și atunci vom avea și produs calitativ și competitivi vom fi. Noi știm cum s-o facem. Vom pune punct şi acelor politici inumane de optimizare a învăţămîntului la sate, politici care  se reduc, de fapt, la închiderea şcolilor şi a grădiniţelor. Cei ce au iniţiat această reformă se vede că nu conştientizează pînă la capăt consecinţele. Să laşi un sat fără şcoală e să-i iai viitorul! Să nu uităm că, în multe localităţi, şcoala a rămas acea ultimă insuliţă unde este concentrat patrimoniul cultural şi intelectual al satului. Localităţile în care sînt închise şcolile sînt sortite peirei, din ele oamenii fug, deoarece nimeni nu doreşte să locuiască într-un sat care nu are nici măcar şcoală. Tabloul e destul de trist.  Liderii politici, forţele democratice trebuie să înţeleagă că  timpul experimentelor pe contul oamenilor a trecut şi că sînt necesare măsuri neordinare pentru a redresa situaţia, pentru a recăpăta încrederea cetăţenilor şi pentru ca oamenii să recapete încrederea în  ei înşişi şi în viitorul ţării. Pornind de la aceste realităţi, Partidul Popular, la Congresul său extraordinr, a elaborat un program, aş zice, îndrăzneţ, dar realist, ce conţine şi un şir de măsuri neordinare în toate domeniile, dincolo de care viaţa trebuie să recapete claritate, să aibă un rost, să ne bucure. -  Dar nici partidele politice mai mult sau mai puţin active  nu duc lipsă de planuri, programe, proiecte. - Dacă parcurgeţi măcar fugitiv programele partidelor de la guvernare – PLDM, PD, PL,  o să vă convingeţi că pînă în prezent nu s-a îndeplinit nici măcar un sfert din ce au făgăduit.  Cu regret, locul acestor proiecte şi planuri grandioase l-au luat certurile zilnice, hoţiile şi contrabanda la vedere. Oamenii politici de la Chişinău şi aleşii locali se vînd şi se cumpără ca în bordelurile luxoase, iar cele mai iubite emisiuni televizate au devenit circul din Parlament, scrisorile din „casa de nebuni” sau ora cînd unii îi rîd pe alţii. - Dumneavoastră, domnule Oleinic, ce soluţie aveţi pentru criza politică în care s-a pomenit Republica Moldova? -  Soluţia nu doar a mea.  La această etapă nu văd un alt format de guvernare decît cel pe care îl cosntituie forţele democratice. Compromisul este  instrumentul de bază cu care trebuie să se aşeze la masa negocierilor. Clasa politică are anumite angajamente  faţă de  cei care i-a ales: integrarea europeană,  reducerea sărăciei,  înfăptuirea acelor schimbări pe care le-au dorit oamenii. Asta contează acum,  dar nu ce a spus cutare, ce nu a spus cutare. Această criză politică  arată bine care este capacitatea  partidelor aflate la guvernare de a  manevra, de a-şi îndeplini promisiunile, cît de aproape le sînt de oamenii, face sau nu face să se mizeze pe ei în eventualitatea unor noi alegeri. Şi dacă nu face, atunci ce se poate întîmpla? Oare nu se compromite întreaga aripă democratică a politicii moldoveneşti? Trebuie să spun că anume aceste situaţii arată clar cît de necesare sînt modificările în Constituţie ce ar prevedea alegerea Preşedintelui ţării de către  întreg poporul. Situaţia de azi, cînd el este ales de Parlament şi, de fapt, este uşor să fie influiențat de partidele ce l-au ales, este foarte primejdioasă pentru ţară.  A venit timpul ca şi deputaţii în Parlament -  măcar 50% să fie aleşi pe circumscripţii. Numai astfel se va reinstitui responsabilitatea lor faţă de alegător, se va pune capăt ruşinoasei mode  de a se vinde şi a migra dintr-o fracţiune în alta. - Spuneaţi undeva că actuala  criză poate repeta efectele  demiterii guvernului din anul 1999. - Da,  am făcut o asmenea declaraţie, pentru că, cu părere de rău, noi nu prea privim înapoi. După evenimentele din 1999 Moldova a pierdut practic zece ani şi cred că repetarea istoriei  este absolut inadmisibilă. - Nu credeţi  că şi promisiunile, şi intenţiile nobile pe care le are partidul Dumneavoastră  vor avea  aceeaşi soartă? - Pentru a nu repeta soarta programelor afişate pînă la noi, am examinat minuţios reformele de care e nevoie în mod prioritar, care sînt acţiunile ce ar redresa situaţia şi, ce este foarte important, am selectat practic în toate teritoriile profesionişti, oameni care ar putea să-şi adauge efortul la rezolvarea problemelor stringente cu care se confruntă societatea. E vorba de relansarea economiei, de înviorarea mediului de afaceri, de  încurajarea producătorului autohton, de alte acţiuni. Cazul din Pădurea Domnească, evenimentele care au urmat după aceasta, au scos la iveală putreziciunea şi cinizmul clasei politice, care pentru a-şi  realiza scopurile, interesele de gaşcă, sînt gata să folosească şi tragedia unui om, a unei familii, indiferent de consecinţele grave pe care le suportă societatea. Tragicul eveniment a scos la iveală totodată incapacitatea actualei guvernări, a liderilor Alianţei, de a gestiona situaţiile de criză ce apar, de a se mobiliza operativ şi eficient. Acelaşi caz a arătat  cît se poate de convingător că guvernanţilor nu le pasă deloc de imaginea pe care o dau acestui stat ce pretinde la valorile umane, acestui stat care se vrea marcat de spiritul Integrării Europene. În general, mie mi se crează impresia că aceste scandaluri, certuri, apar intenţionat, sînt dirijate de cineva pentru a distrage atenţia cetăţenilor  de la problemele grave cu care se confruntă ei şi ţara. Fiţi atenţi – de la începutul anului s-au mărit preţurile la carburanţi, s-au scumpit serviciile comunale, s-a mărit taxa pentru drumuri, drumuri care arată ca după război cu toate că în ultimul timp s-au alocat sume mari, inclusiv din creditele externe. Dar despre aceste lucruri nu discută nimeni, nu ia atitudine nimeni. Tac sindicatele, tace o parte a presei, tac politicienii. Toţi au devenit experţi în vînătoare, iar deputaţii s-au transformat în anchetatori. Vorbeşte acum cineva despre lucrările agricole de primăvară? Nu. Vorbeşete  acum cineva despre crearea locurilor de muncă? - Partidele de la guvernare, un şir de partide de dreapta, declară ca obiectiv principal  Integrarea Europeană. Partidele de stînga pledează pentru vectorul Euroasiatic, pentru  Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Partidul pe care aveţi onoarea să-l conduceţi pe care cale va merge? - Au spus-o şi alţii, o spun şi eu: ţările mari promovează politici mari, ţările mici promovează politici înţelepte. Aceasta se referă şi la politica noastră externă, inclusiv în relaţiile cu ţările mari şi în relaţiile cu vecinii. Indiscutabil, Eurointegrarea este obiectivul principal al partidului nostru şi noi vom insista asupra unui consens naţional larg în vederea identificării vectorului politicii externe a statului.  Pledăm pentru interpretarea obiectivului de integrare europeană ca model de dezvoltare şi transformare a Republicii Moldova într-un stat civilizat şi modern. Consider că toate partidele, fie de la guvernare, fie extraparlamentare, indifernet de viziunile politice, trebuie să dea la coş ambiţiile personale şi de grup şi să ajute guvernarea  în vederea materializării obiectivelor principale ale politicii externă – semnarea Acordului de Asociere cu UE şi obţinerea regimului de călătorii fără vize. Succesul în această direcţie ar putea readuce încrederea cetăţenilor în perspectiva europeană, ar putea dilua acel pesimism ce planează în ultimul timp acolo unde se fac auzite apelurile la integrare. Sîntem pentru relaţii de prietenie şi pentru un parteneriat strategic  de lungă durată cu SUA, ţară care dea lungul anilor ne ajută dezinteresat în cele mai grele clipe, fiind  alături în efortul nostru  de transformare a ţării într-un stat democratic, suveran. - Şi Estul? - Rusia este unul din partenerii noştri economici principali şi o piaţă sigură de desfacere a mărfurilor moldoveneşti. Rusia păstrează o poziţie cheie în procesul de reglemntare a conflictului transnistrean. Din aceste considerente este necesar să chibzuim fiecare pas, orice mişcare, să dăm dovadă de corectitudine, să menţinem echilibrul  între aspiraţiile noastre de integrare europeană şi interesele pe deplin fireşti pe care le poate avea Moldova în raport cu  Rusiei ca un partener strategic în aproape toate domeniile. Vă asigur, vom găsi acest echilibru, vor fi rezolvate şi problemele ce s-au acumulat în ultimul timp în relaţiile cu Rusia, dar ne vom afla într-un neîntrerupt proces de avansare pe dimensiune inegrării europene. Ca să vă convingeţi că eu am dreptate, studiaţi atent istoria relaţiilor internaţionale şi o să vă convingeţi că toate ţările care au promovat o politică de prietenie faţă de Rusia au avut de cîştigat. Germania şi Franţa sînt cele mai puternice ţări membre a UE, dar aceasta nu le împiedică să aibă bune relaţii cu Rusia. Nu este o obţiune în exclusivitate a mea - mai mult de jumătate din populaţia ţării este pentru bunele relaţii cu Rusia. - În Moldova există o tradiţie cel puţin stranie  - aceea de a-l eticheta pe  un lider în funcţie de opţiunile sale în politica externă. Cutare e omul Bucureştiului, cutare e dirijat de Bruxelles, cutare e vîndut Moscovei.  Dumneavoastră al cui Om sînteţi? - Eu nu ştiu  care sînt  componentele întrunite de noţiunea „omul Moscovei”, „omul Bucureştiului”, „omul Washingtonului” ş.a.m.d. Pot doar să spun cu mîndrie că am sute de prieteni şi cunoştinţe la Bucureşti, la Berlin, la Moscova, în New York şi la  Roma, în cercurile politice şi de afaceri, în mediul cultural şi printre cetăţenii simpli.  Este rodul unei prietenii de lungă durată cu mulți oameni, dar şi al respectului pe care îl manifest faţă de aceste ţări. Dar totodată consider că un adevărat politician îşi are rădăcinile acasă.  Da, eu sînt oamul acestei ţări, omul oamenilor acestei ţări, acestui pămînt. Relaţiile care le are el stabilite în  exterior să fie folosite doar în interesul ţării, a promovării imaginii ei, deoarece sînt convins – multiplele probleme care s-au acumulat, le putem rezolva unindu-ne eforturile, unclusiv cu ajutorul prietenilor din exterior. - Se poate vedea un soi de competiţie între partidele neparlamentare pentru a ocupa acel loc din faţă, pentru a-şi atribui  calitatea de lider al opoziţiei. Vă simţiţi atras în  această competiţie? - Nici eu, nici  colegii mei, nici partidul pe care avem onoarea să-l conducem, nu am pretins şi nu pretindem la acest rol. Scopul nostru este de a constitui o nouă echipă, cu noi viziuni ce ar avea rădăcinile acolo unde sînt aspiraţiile oamenilor, intereselor ţării. Dorim să constituim o forţă cu adevărat populară, cu o doctrină populară ce ar avea ca scop principal scoaterea ţării din haos, din acea prăpastie în care au împins-o falșii amici ai poporului – comuniştii şi pseudo-democraţii. Dacă vom reuşi sau nu să facem acest lucru ne va spune alegătorul. De la noi se cere un singur lucru – să nu-i dezamăgim, să ne onorăm cuvîntul şi  să  nu uităm – un popor poate fi minţit odată, de două ori, dar nu tot timpul. Cît priveşte adevărate opoziţe, pot afirma  cu mîna pe inimă că am suficientă experienţă  de activitate în opoziţie.  Vreau să amintesc că în timpul guvernării comuniste, mai degrabă guvernării unui singur om, eu, împreună cu colegii mei Ion Guţu, Valeriu Cosarciuc, timp de 8 ani ne-am aflat într-o dură opoziţie faţă de această guvernare despotică şi nici pe o clipă nu ne-am trădat alegătorii, nu am dat uitării obligaţiunile pe care ni le-am asumat. Dar unde erau atunci mulţi dintre cei care azi se declară în opoziţie? Ei ștergeau de praf cu băsmăluţa portretul „lui Tătuca” pe care îl aveau atîrnat prin cabinete. Opoziţia, dragii mei, nu e un loc de muncă la care să vii la opt şi să pleci la şase.

Alexandru Oleinic, co-preşedinte al Partidului Popular, a declarat într-o emisiune  tv  difuzată în seara zilei de ieri, că,  deşi formaţiunea sa  nu are reprezentare parlamentară,  consideră necesar ca partidele de orientare  democratică să sprijine şi să încurajeze  prin orice mijloace menţinerea la guvenare a forţelor democratice proeuropene. “Niciunul din partidele  componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană nu au şanse să guverneze împreună cu comuniştii, a spus Oleinic. Orice coabitare  cu PCRM înseamnă pentru un partid sau altul  compromiterea unui proiect  politic, iar pentru Republica Moldova  reprezintă abandonarea procesului de integrare europeană” Pe de altă parte liderul PPRM si-a arătat dezgustul faţă de ceea ce se întîmplă  în sînul Alianţei, considerînd că instrumentele cu care se  lucrează, armele cu care se luptă, procedeele la care se recurge depăşesc în mod primejdios limitele tradiţional admise în luptele politice. “Urmează ca instituţiile statului, am în vedere  instituţiile de drept,  să facă uz de obligaţiunea de a aduce  claritate asupra legalităţii interceptărilor, asupra  condiţiile în care s-a produs scurgerea de informaţii, asupra gradului de securtizare a probelor. Cetăţeanul este marcat acum de un tulburător sentiment de nesiguranţă, este pe punctul de a pierde încrederea  atît în instituţiile staului, cît şi în clasa politică.” “Prin asumarea angajamentului  de a conferi integrării europene contur real, cei care constituie actualmente arcul guvernamental si-au făcut publică  şi responsabilitatea de a reda oamenilor bunăstarea, de a le oferi locuri de muncă aici, acasă, de a le da copiilor studii şi viitor, de a încuraja  iniţierea   de afaceri  în mediul rural”, a mai spus liderul PPRM, specificînd totoodată că aşteaptă începerea discuţiilor asupra unui nou acord privind activitatea Alianţei, dar acesta trebuie să aibă la bază analiza celor trei ani de guvernare şi descrierea clară a sarcinilor pentru perioada următoare.