Astăzi, Republica Moldova şi viitorul ei va mai trece un test de rezistenţă, care va depinde de rezultatul scrutinului electoral pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova - opţiune pentru care a luptat şi  PPRM prin colectarea a peste 150 de mii de semnături pentru revenirea la alegerea Preşedintelui ţării prin vot direct de către cetăţeni. Dar, în pofida motivelor de bucurie pentru aportul  Partidului Popular  de a reveni la procedura de alegere a Preşedintelui ţării prin vot direct, starea de lucruri din ţara noastră, situaţia în care am ajuns noi, toţi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţia celor aflaţi la guvernare - haos politic, economie distrusă şi societate divizată – este anevoios să fim încrezuţi în reuşita opţiunii că ne vom alege un Preşedinte de ţară care să ne apere şi să ne reprezinte.

Sunt obligat să constat o asemenea situaţie pentru ca să nu ne  „îmbătăm cu apă rece”. Rezultatele sondajelor de opinie, realizate de după anul 2000 pînă în prezent, ne vorbesc cu tristeţe despre starea de spirit decăzută şi creşterea  neîncrederii cetăţenilor în instituţiile statului şi partidele politice care a început din 2001 şi care continuă pînă în prezent.

Comparînd rezultatele sondajelor de opinii din 2001 şi 2016 ne vedem obligaţi să concluzionăm că clasa politică şi partidele aflate la guvernare în această perioadă au diminuat fatal încrederea populaţiei în instituţiile statului – ponderea persoanelor care spun că direcţia în care se mişcă lucrurile în Republica Moldova este una greşită  a crescut cu 21 p.p. şi a atins 86 la sută.

Încrederea populaţiei în instituţia Preşedintelui de ţăra a scăzut dramatic pînă la –78,1% (în 2001 această pondere era de -48%); în  cazul Parlamentului (92% nu au încredere vis-a-vis de +30% în 2001), în Guvern (91% nu au încredere vis-a vis de +36% în 2001 ), Partide politice (90% nu au încredere vis-a-vis de +15% în 2001).

Instituţiile statului înregistrează o descreştere semnificativă (faţă de Barometrul din 2009) a nivelului de încredere din partea populaţiei: Guvern – de la 44% la 27%, Parlament – de la 41% la 26%, Preşedintele ţării – de la 35% la 24%. Iar partidele politice au înregistrat cele mai mici cote de încredere - sub 17 la sută.

Opţiunile cetăţenilor pentru integrarea Republicii Moldova în  Uniunea Europeană sunt în scădere de la 68% în 2003 la 47% în 2016, dovada plecării acestor cetăţeni şi stabilirii lor cu traiul în ţările UE. Iar ponderea celor care optează pentru rămînerea în C.S.I. este într-o uşoară creştere de la 27% în 2003 la doar 35%.  Domeniile  care trezesc cea mai mare nemulţumire a populaţiei  sunt: salariile (73,4%) pensiile (respectiv, 76,4%), starea locurilor de muncă (67%), combaterea corupţiei (74,3%) şi nivelul de trai (90 la sută).

Toate cele enumerate indică asupra eşecului clasei politice şi partidelor pe care le conduc, despre lipsa de cultură politică şi de respect faţă de cetăţeni. Chiar şi după 25 de ani de independenţă clasa politică din Republica Moldova aşa şi nu a reuşit să aibă un consens în stabilirea priorităţii noastre naţionale, deoarece se continuă manipularea electoratului cu limba vorbită şi istoria neamului, uitînd de reforme şi dezvoltare economică. Nu s-a reuşit nici consolidarea societăţii sub statutul de cetăţeni ai Republicii Moldova şi mîndri de ţara lor, deoarece tot partidele  fac politică pe acest sentiment de mîndrie naţională. Am lăsat ţara fără cetăţeni, deoarece nu s-a reuşit redresarea economiei naţionale şi ridicarea nivelului de trai.  Iar prin faptul că optînd pentru un Preşedinte de ţară care să reprezinte cetăţenii, dar nu politicul, clasa politică vine în scrutinul prezidenţial nu cu doi-trei candidaţi, dar fiecare cu „al său” -  ne vom antrena din nou în alegeri fără de sfîrşit, care vor goli total bugetul de stat. Spre regret, chiar în condiţiile riscului de prăbuşire totală a statului nostru, clasa politică, fiind condusă de propriile orgolii rămîne indiferentă la problemele şi consecinţele lor pentru Republica Moldova şi viitorul ei european.

 Partidul Popular din Republica Moldova rămîne fidel opţiunilor exprimate de cetăţeni şi valorilor democratice pentru care am optat – un Preşedinte de ţară care sa reprezinte cetăţenii, o personalitate notorie, integră, care va persevera pe ideea de identitate naţională, spirit şi reforme europene pentru binele cetăţenilor simpli, care va pune instituţiile statului în serviciul cetăţeanului şi va asigura unitatea clasei politice în numele viitorului european al Republicii Moldova.