Interviu cu Alexandrul OLEINIC după definitivarea Stategiei  Naționale de Dezvoltare a Sectorului de Irigare

-         Domnule Alexandru Oleinic, Dumneravoastră sînteţi cel care a insistat pe crearea în Parlament a unei comsii speciale  pentru  elaborarea unei strategii  care, odată  pusă la lucru,  ne-ar permite să evităm situații pe care le-am avut în agricultură în anul trecut, an  măcinat de o secetă cruntă care a făcut colb din investițiile agricultoriltor și din  munca  lor de zi cu zi.

-         Trebuie să înțelegem că  seceta din anul trecut a fost doar un context  în care demersurile noastre pentru dezvoltarea irigării  au fost mai convingătoare. Dar nu trebuie să luăm ca argument doar  seceta din anul 2020, ci întreg pachetul de probleme care decurg din situația pe care o constatăm în agricultură.

Aceste evoluții climaterice, precum și alte probleme de mediu, ne demonstrează clar că pentru a asigura un viitor durabil agriculturii, cu cantități suficiente de apă și de a acoperi necesitățile de consum, trebuie să oferim pachete de politici eficiente pentru tot lanțul de utilizatori ai resurselor de apă. Fără aceasta nu putem vorbi despre o dezvoltare durabilă și competitivă a agriculturii.

-         Prin cabinetele puterii s-au scris mai multe  discursuri care începeau cu „Agricultura este locomitiva economiei naționale”, dar  nu au urmat acțiuni concrete, lcuruile nu s-au schimbat.

-         Nu e o propoziție formală.  Agricultura, într-adevăr  este una din ramurile de bază ale economiei naționale, care asigură securitatea alimentară a țării și este pentru moment una din cele mai importante surse de export - peste 50 la sută din tot exportul țării – ramură care produce cele mai competitive produse autohtone,  generează  cele mai multe locuri de munca și este cel mai mare  purtător și depozitar al culturii, tradițiilor naționale,  dezvoltător al turismului. Din aceste și din multe alte considerente, agricultura  merită să aibă altă sortă.  Iar la temelia acestei dezvoltări  trebuie să punem un sistem modern de irigare, care va deveni un domeniu strategic apt să atragă cele mai importante investiții, inclusiv finanțări  nerambursabile, pe care sînt gata să ni le ofere partenerii de dezvoltare.

-         Cum „citiţi Dumneavoastră această realitate pe care o trăim? Cum arată destinaţia de la care va trebui să pornim?

-         Trebuie să se ştie că Republica Moldova are o experiență, aşa mai recentă, destul de jalnică în domeniul irigării. Dacă e să ne referim la suprafețele  terenurilor irigate – de la cîteva sute mii de hectare  în anul 1990  am ajuns pînă la 17 mii în 2020. 

  Potrivit unor estimări, costul sistemelor de irigare distruse, evaluat la ziua de astăzi, este de aproximativ 15 miliarde lei, iar profitul ratat numai în ultimii 10 ani din cauza lipsei irigației, poate fi estimat la circa 8,5 miliarde euro!

Lipsa unui sistem funcțional de irigare, are consecințe negative nu doar asupra productivității sectorului agroalimentar, dezvoltării unei agriculturi competitive, dar exclude practic perspectiva atragerii investițiilor în tehnologii, plantații moderne, dezvoltarea spațiului rural, etc.

-         Deci nu e vorba doar de seceta din anul trecut, ci de o secetă de acțiuni din partea instituțiilor responsabile.

-         Este adevărat. Deci pornind de la acest și alte deziderate, în luna iunie 2020, Parlamentul a creat Comisia specială pentru elaborarea Strategiei Naționale de Dezvoltare a Sectorului de Irigare, care în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediu și Ministerul Finanțelor, Agenția Proprietății Publice, Agenția Apele Moldovei, partenerii de la Fondul de Dezvoltare Durabilă Moldova, Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD, Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agriculturii, alte structuri și instituții,.. au început lucru asupra elaborării unui amplu document, care ar permite Republicii Moldova să depășească starea deplorabilă în sectorul de irigare.

-         Ce reprezintă, în linii generale, documentul expus dezbaterilor în Comisie, iar apoi aprobat?

-         ”Strategia Națională de Dezvoltare a Sectorului de Irigare 2030” este un document de politică publică, care definește și planifică politica   Guvernului Republicii Moldova, pe un termen de  10 ani - în domeniul dezvoltării sectorului de irigare.

Dar să vedem care sînt principalele obiective ale documentului.

Deci, conform proiectului Strategiei, ne propunem ca pînă în 2030, pe lîngă cele 50 mii hectare pasibile irigării ,.. existente la moment,.. să amenajăm și dotăm cu echipamente performante pentru irigare încă 250 mii hectare de terenuri agricole.

Cu alte cuvinte, anual, pînă în 2030, se vor construi/amenaja circa 11 mii hectare terenuri pretabile pentru irigare, conectate la surse durabile de apă calitativă.

-         Ne puteți spune pe puncte, la modul concret, ce avem de făcut în acești ani ?

-         Timp de zece ani ne dorim, și vă spun pe puncte, cum mi-ați sugerat:

1.                 Restabilirea a 77 Stații Centralizate de Irigare existente, care urmează a fi modernizate și puse în funcțiune – ele vor asigra irigarea a circa 108 mii hectare.

2) construcția a unor noi Stații Centralizate de Irigare, care vor permite extinderea terenurilor irigate pe o suprafață încă de 112 mii ha, prin dezvoltarea proiectelor de aducere a apei în interiorul țării din sursele principale – rîurile Nistru, Prut și Dunăre, dupa cum urmeaza:

 - Extinderea irigării masivului Căușeni – 22 mii ha;

- Irigarea din lacul Cahul (Dunăre) – 20 mii ha;

- Irigarea terenurilor din rîul Ialpugel și lacul Taraclia cu apă din Prut 40 mii ha;

- Irigarea cîmpurilor din zona rîurilor Cubolta, Ciuhur, Răut și Cainar după transferul apei din Nistru – 30 mii ha.

3) restul suprafețelor – circa 30 mii hectare - fiind amenajate în cadrul sistemelor de irigare private la scară mică, datorită proiectelor de susținere a fermierilor și subvenționare a fermierilor prin investiții proprii.

Conform estimărilor specialiștilor, pentru irigarea acestor terenuri Republica Moldova ar trebui să utilizeze circa 2000 milioane m3 de apă sau 36 la sută din totalul apei disponibile anual, adica din volumul  de peste 5585 mln m3/an. Aici, în volumul acesta, nu este inclus potențialul nelimitat din Dunăre, care poate fi utilizat  prin intermediul lacului Cahul.

Principalele surse sînt rîurile Nistru și Prut, care pot asigura anual 4000 milioane m3 (72%), apele interne și de suprafață - 800 milioane m3 de apă pe an (14 la sută) și apele subterane – 785 mln.m3 (14 la sută).

   Aceste resurse de apă calitativă, disponibilă pentru irigare, în perspectivă, ar putea asigura integral irigarea terenurilor agricole care pot fi irigate de circa 1.2 mln ha, din 2,5 mln ha teren agricol de care dispune Republica Moldova.

Pentru informare, în 2019 pentru irigare au fost captate 44 milioane m3 de apă sau 0,8 la sută.

-          Dar toate acestea au și o componentă financiară. Cît ne-ar costa aceste eforturi?

-         Pentru implementarea acestei Strategii, a obiectivelor stipulate în ea, care, să recunoaștem, sînt destul de ambițioase, dar realizabile și extrem de necesare pentru țară, avem nevoie de investiții de peste 2,27 miliarde de euro.

Raportarea acestei sume la suprafața totală de  250 mii hectare de terenuri agricole care urmează a fi amenajate pentru irigare, arată că  investițiile constituie peste 9000 euro per hectar.

    Suma respectivă prevede acoperirea a peste 80 de proiecte de diferită capacitate, incluse în Strategie. Bucură faptul că în procesul de lucru asupra proiectului Strategiei, în cadrul consultărilor cu partenerii de dezvoltare, unii dintre ei deja și-au manifestat interesul de a veni cu suport logistic și financiar pentru anumite proiecte incluse în document.

         Starategia prevede că pe lîngă investițiile statului, urmează a fi atrase fonduri de la partenerii de dezvoltare, donatori, alte proiecte internaționale, precum și contribuția agenților economici, întreprinderilor din sectorul agroalimentar, care vor fi beneficiari finali ai  proiectelor de irigare.

-         Pare un pic grbăit să măsurăm profitul, însă suntem obligați să o facem pentru a vedea  unde vrem să ajungem și unde vom ajunge.

-         Profitul brut pe care îl va obține sectorul agricol anual ca urmare a implementării Strategiei este  estimat la 1,17 miliarde euro. Comparativ cu investițiile totale de 2,27 mlrd euro, vedem că efectele sînt  neverosimile.

Republica Moldova, prin implementarea proiectelor stabilite în acest document, va mai soluționa un șir de probleme legate de infrastructură, protecție a mediului, de conservare...  și formare a rezervelor de apă în sol, împădurire, etc.

De asemenea, în rezultatul implementării Strategiei, contribuția agriculturii la PIB-ul național va spori cu 25 la sută, ajungînd la 12,25 la sută, comparativ cu 9,8 la sută, pe  care o înregistrăm astăzi. Va crește semnificativ și numărul locurilor de muncă – de la 21 procente până la 26 procente, constituind peste  230 mii.

În opinia mea, dar și a specialiștilor din domeniu, implementarea ”Strategiei Naționale de Dezvoltare a Sectorului de Irigare” este unica șansă ca sectorul agroindustrial să devină competitiv atît pe piața internă, cît și pe cea externă, să sporească atractivitatea businessului agrar și a  potențialului de producere, să salveze  spațiul rural și să readucă la viață satele noastre.

-         De vreme ce țintim piețele europene, avem obligația de a acționa la standarde europene inclusiv în procesul de elaborare și de poromovare a politicilor. Știm că nu a fost o exceăție nici procesul elavborării, dezbaterii și adoptării acestui document.

-         Vreau să menționez aportul Băncii Europene de Investiții, care ne-a oferit posibilitatea să-l atragem în elaborarea Strategiei pe domnul

Jean-Marie Lescot, expert cu o vastă experiență în elaborarea unor asemenea documente de acest gen. Grație acestei colaborări cu expertul francez, proiectul Strategiei a fost racordat atît la cerințele și standardele europene, cît și angajamentele asumate de Republica Moldova în raport cu Uniunea Europeană, cu alte organizații regionale, europene și mondiale. 

«Săptămîna”