Oricât de costisitoare ar fi din punct de vedere electoral, aceasta trebuie asumată integral de partidul aflat la guvernare, la fel cum trebuie asumat întregul act de guvernare și rezultatele ultimilor ani. După aproape șase ani în care executivul a beneficiat de o majoritate parlamentară absolută, multe dintre reformele structurale promise au fost amânate, iar efectele acestei tergiversări încep să fie resimțite în toate sectoarele economiei și ale societății.

În ultimii ani, cea mai mare parte a resurselor politice și administrative a fost concentrată asupra reformei justiției. Vettingul, pre-vettingul, reorganizarea Consiliului Superior al Magistraturii și a Consiliului Superior al Procurorilor au consumat timp, bani și capital politic, însă rezultatele sunt contestate inclusiv de o parte a societății și a mediului profesional. Între timp, alte reforme considerate esențiale pentru funcționarea statului – fiscală, administrativ-teritorială, electorală și reforma administrației publice – au rămas în plan secund.

În prezent, Republica Moldova se află într-o situație complicată, deoarece următorii ani vor fi marcați de mai multe cicluri electorale succesive, ceea ce reduce considerabil disponibilitatea politicienilor de a adopta măsuri nepopulare. Cu toate acestea, tocmai lipsa acestor reforme riscă să genereze costuri economice și sociale mult mai mari decât eventualele pierderi electorale.

Cifrele arată că economia Republicii Moldova nu mai poate funcționa după același model. În ultimii ani, creșterea economică a fost modestă, iar în 2025 PIB-ul a avansat cu aproximativ 2,4%, ritm insuficient pentru recuperarea decalajelor față de Uniunea Europeană. În același timp, deficitul bugetar se situează în jur de 4-5% din PIB, ceea ce înseamnă că statul continuă să cheltuie anual cu miliarde de lei mai mult decât încasează și acoperă diferența prin împrumuturi interne și externe.

Situația sistemului social este și mai îngrijorătoare. De peste 12 ani, contribuțiile colectate la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat nu acoperă plata pensiilor și a prestațiilor sociale. În fiecare an, Guvernul este obligat să transfere din bugetul de stat miliarde de lei pentru a acoperi acest deficit. Practic, sistemul funcționează datorită subvențiilor bugetare și nu datorită contribuțiilor economiei reale.

Piața muncii confirmă dezechilibrele economice. Republica Moldova are una dintre cele mai mici rate de ocupare din Europa – aproximativ 40%, ceea ce înseamnă că doar patru din zece persoane apte de muncă sunt încadrate oficial în câmpul muncii. În același timp, sute de mii de cetățeni activi economic muncesc peste hotare, iar lipsa forței de muncă afectează aproape toate ramurile economiei.

Dezechilibrul comercial continuă să se adâncească. Pentru fiecare 1 euro exportat, Republica Moldova importă aproximativ 3 euro, ceea ce demonstrează că economia produce insuficient și consumă mult peste capacitatea proprie de producție. Această situație generează presiuni permanente asupra cursului valutar și asupra deficitului de cont curent.

Nici investițiile nu reușesc să compenseze aceste probleme. În ultimii ani, investițiile private au rămas sub nivelul necesar, iar numeroși antreprenori aleg să-și extindă afacerile în România sau în alte state europene. În același timp, costurile de finanțare rămân ridicate, iar accesul IMM-urilor la credite este limitat.

Problema întreprinderilor de stat este la fel de gravă. Potrivit datelor oficiale, Republica Moldova are 171 de întreprinderi de stat, iar aproape două treimi dintre acestea sunt inactive sau înregistrează pierderi. Numai într-un singur an, pierderile cumulate ale acestor companii au depășit 1,3 miliarde de lei, bani care, în cele din urmă, sunt suportați de contribuabili.

Una dintre cele mai controversate direcții discutate în contextul reformei fiscale este uniformizarea cotei TVA la 20%, măsură care riscă să transfere povara consolidării bugetare direct asupra economiei reale și a consumatorilor. În loc să stimuleze investițiile și dezvoltarea sectorului privat, statul pare să aleagă calea cea mai simplă: colectarea unor venituri suplimentare prin majorarea taxării.

Problema este că această abordare transmite un semnal contradictoriu mediului de afaceri. Pe de o parte, Guvernul anunță programe de susținere a întreprinderilor, granturi, subvenții și facilități fiscale finanțate inclusiv din fonduri europene sau din împrumuturi externe. Pe de altă parte, prin extinderea cotei standard de TVA de 20% asupra unor domenii care până acum beneficiau de cote reduse, statul recuperează o mare parte din banii pe care pretinde că îi oferă drept sprijin.

Cu alte cuvinte, statul dă cu o mână și ia cu două. Oferă ajutoare punctuale unor sectoare economice, dar în același timp majorează povara fiscală pentru întreaga economie. Rezultatul este că beneficiul net pentru antreprenori devine unul limitat sau chiar inexistent.

TVA este unul dintre cele mai sensibile impozite din economie, deoarece se regăsește în prețul final plătit de consumator. O eventuală uniformizare la 20% nu va fi suportată doar de companii, ci în cele din urmă de fiecare familie din Republica Moldova. Costurile suplimentare vor fi transferate în prețurile bunurilor și serviciilor, ceea ce va alimenta presiunile inflaționiste și va reduce puterea de cumpărare.

Mai mult, întreprinderile mici și mijlocii, care reprezintă coloana vertebrală a economiei și generează cea mai mare parte a locurilor de muncă din sectorul privat, sunt cele mai vulnerabile la astfel de modificări fiscale. Pentru multe dintre ele, marjele de profit sunt deja reduse din cauza costurilor ridicate la energie, transport, salarii și finanțare. O creștere suplimentară a fiscalității poate însemna diferența dintre supraviețuire și închidere.

În loc ca reforma fiscală să fie construită pe principiul dezvoltării economice, există riscul ca aceasta să fie concepută exclusiv ca un mecanism de acoperire a deficitului bugetar. Însă experiența ultimilor ani demonstrează că majorarea taxelor nu generează întotdeauna încasări mai mari. Dimpotrivă, o fiscalitate excesivă poate reduce consumul, poate împinge o parte a activităților în economia informală și poate determina antreprenorii să-și mute investițiile în alte jurisdicții, inclusiv peste Prut.

Partidul Popular din Moldova crede că un stat care urmărește dezvoltarea economică nu trebuie să privească antreprenorul ca pe o sursă permanentă de venituri bugetare, ci ca pe principalul partener în crearea locurilor de muncă și a valorii adăugate. Bugetul nu se consolidează prin impozite mai mari, ci printr-o economie mai mare. Dacă economia produce mai mult, exportă mai mult și creează mai multe afaceri, atunci cresc în mod natural și încasările din TVA, impozitul pe venit și contribuțiile sociale, fără a fi nevoie de majorarea cotelor de impozitare.

În acest context, o reformă fiscală bazată predominant pe creșterea poverii fiscale riscă să transmită un mesaj periculos: că statul preferă să acopere propriile dezechilibre financiare din buzunarul contribuabililor, în loc să reducă risipa din sectorul public, să eficientizeze cheltuielile și să stimuleze dezvoltarea economiei. Tocmai de aceea, orice reformă fiscală trebuie să înceapă cu reforma statului și cu reducerea cheltuielilor ineficiente, nu cu majorarea poverii asupra celor care produc valoare în economie.

În aceste condiții, o reformă fiscală nu poate însemna doar majorarea impozitelor. Dacă povara fiscală crește într-o economie care produce puțin și investește insuficient, rezultatul va fi exact opus celui urmărit: închiderea unor afaceri, reducerea investițiilor și migrarea capitalului peste hotare. Soluția este lărgirea bazei de impozitare prin dezvoltarea economiei, crearea unor noi întreprinderi și locuri de muncă bine plătite, astfel încât veniturile bugetare să crească natural, fără introducerea unor noi taxe.

Republica Moldova se află, în același timp, în plin proces de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce presupune implementarea unui număr foarte mare de reforme asumate prin capitolele de negociere și prin angajamentele față de Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Aceste instituții au atras în repetate rânduri atenția asupra necesității consolidării finanțelor publice, eficientizării administrației și reformării întreprinderilor de stat.

Din perspectiva unei formațiuni de opoziție, Partidul Popular din Moldova crede că  actuala guvernare ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru faptul că multe dintre aceste reforme au fost amânate în perioada în care dispunea de o majoritate parlamentară absolută pentru a le adopta. Dar, adevărata provocare nu este colectarea unor impozite mai mari, ci schimbarea modelului de dezvoltare al Republicii Moldova. Fără investiții noi, fără modernizarea administrației, fără reducerea birocrației și fără stimularea mediului privat, orice reformă fiscală riscă să devină doar un exercițiu contabil, incapabil să rezolve problemele structurale ale economiei.

Din această perspectivă, asumarea unor reforme dificile poate implica riscuri electorale pe termen scurt, însă amânarea lor ar putea avea consecințe economice și sociale mult mai grave. O economie care stagnează, o populație activă aflată în continuă scădere și o dependență tot mai mare de resurse externe reprezintă riscuri care nu mai pot fi ignorate, iar responsabilitatea pentru depășirea acestei situații revine în primul rând celor care exercită actul de guvernare.

Republica Moldova a ajuns într-un moment în care amânarea reformelor nu mai este o opțiune, ci un risc major pentru stabilitatea economică și socială a țării. Reforma fiscală, reforma administrativ-teritorială, eficientizarea administrației publice, finalizarea reformei justiției și restructurarea întreprinderilor de stat nu mai reprezintă simple obiective politice, ci condiții indispensabile pentru supraviețuirea economică a statului și pentru continuarea parcursului european.

Aceste reforme sunt solicitate atât de cetățeni, cât și de partenerii externi ai Republicii Moldova – Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Uniunea Europeană –, iar tergiversarea lor va avea costuri mult mai mari decât asumarea lor politică. Guvernarea trebuie să înțeleagă faptul că adevărata responsabilitate nu înseamnă acumularea de taxe și impozite sau transferarea poverii fiscale asupra mediului de afaceri, ci crearea unui mediu economic capabil să producă dezvoltare, investiții și locuri de muncă bine plătite.

După șase ani de guvernare cu majoritate parlamentară absolută , nu mai există loc pentru explicații bazate exclusiv pe factori externi. Războiul, crizele regionale sau dificultățile internaționale au afectat întreaga regiune, însă responsabilitatea pentru reformele interne aparține exclusiv celor care au deținut întreaga putere politică. Guvernarea trebuie să-și asume atât succesele, cât și eșecurile.

În concluzie, Parididul Popular din Moldova crede că viitorul Republicii Moldova nu poate fi construit prin majorări de taxe, TVA uniformizat și presiune fiscală asupra celor care încă produc valoare. Viitorul poate fi construit doar prin dezvoltarea economiei reale, stimularea investițiilor, sprijinirea antreprenorilor, atragerea capitalului privat, crearea unor industrii competitive și a locurilor de muncă bine plătite. O economie care produce mai mult va aduce automat mai multe venituri la buget, fără a sufoca mediul de afaceri și fără a împinge investițiile peste hotare.

Reforma fiscală propusă de PAS, este inevitabilă. Întrebarea nu mai este dacă va fi făcută, ci cine își va asuma responsabilitatea și cât va costa Republica Moldova fiecare an pierdut. Curajul politic de astăzi poate preveni o criză economică și socială mult mai profundă mâine. Lipsa acestui curaj riscă să transforme stagnarea actuală într-un declin de lungă durată, cu efecte dramatice asupra populației, economiei și viitorului european al țării.