”Populaţia trebuie să cunoască realităţile în care este plasată, să fie actualizată corect cu problemele şi realizările obţinute. Tot populaţia este obligată să contribuie ca, guvernarea statului, indiferent de cine este condusă sau care este culoarea politică, să asigure stabilitate, dezvoltare şi protecţie pentru cetăţeni”. Astfel îşi începe cercetarea, Doctorul în economie, Conferenţiar Cercetător, Gheorghe Costandachi. Toată lucrarea o puteţi găsi accesînd linkul: http://www.costandachi.eu/wp-content/uploads/2016/06/REPUBLICA-MOLDOVA-LA-UN-SFERT-DE-SECOL-DE-INDEPENDEN%C8%9A%C4%82.-REALIT%C4%82%C8%9AI-SOCIAL-ECONOMICE.pdf 

Pornind de la filosofia vieții - precum că a trăi o viață înseamnă  să sădești un pom, să crești un copil, să construiești o casă și să sapi o fîntînă și, trecînd acest postulat prin prisma realităților social-politice ale Republicii Moldova, ne apare fireasca întrebare: ce o să spună nepoții noștri despre ceea ce au lăsat ca moștenire politicienii care au guvernat țara noastră? La o analiză detaliată a situației social-economice a Republicii Moldova din perioada ultimilor 15 ani, care ne descrie o stare de degradare economică, socială și spirituală a statului și societății, copiii şi nepoţii noştri vor avea perfectă dreptate spunîndu-ne următoarele : Ne-ați furat și vîndut  țara. Clasa politică din Republica Moldova nu a reprezentat voința poporului și nu a contribuit la consolidarea statalității și societății. Societatea continuă să fie divizată pe criterii politice și geopolitice și condamnă clasa politică pentru haosul politic, dezmățul economic și iresponsabilitatea socială. Aducînd corupția în instituțiile statului ați distrus imaginea Republicii Moldova ca stat de drept  și  cu o democrație dezvoltată. Buna gestionare a proprietăților de stat a fost substituită cu pregătirea proprietăților statului pentru ”privatizare” prin improvizări de tipul că ”nu mai sunt rentabile și că generează doar pierderi”. De facto - ați distrus marile întreprinderi ca mai apoi să le vindeți pe bănuți, în loc să le scoateți la privatizare pentru investitorii străini. Pregătirea acestor întreprinderi către o astfel de privatizare a început din 2011, cînd 43 de întreprinderi, la care statul este acționar majoritar, au început să înregistreze pierderi în afaceri, diminuîndu-le interesul și atractivitatea pentru potențialii cumpărători. Lider la acest capitol era menționată Calea Ferata, care a înregistrat pierderi de 111 milioane de lei, Air Moldova  și-a redus veniturile cu aproape 82 de milioane. La Aeroportul Internațional Chișinău și Combinatul de vinuri Cricova cifrele se ridică pînă la 50 de milioane de lei, iar întrepinderea Franzeluța înregistrează pierderi de 15 milioane. Rămîne doar să presupunem care este cifra veniturilor ratate la bugetul de stat din activitatea acestor întreprinderi . Ne-ați alungat din țară  pentru a vă asigura existența din contul nostru.  Lipsa  locurilor de muncă, salariile și pensiile mizere, prețurile mari ne-au sărăcit și ne-au  impus părinții să plece în mod ilegal peste hotarele țării noastre în căutarea unui loc de muncă. Numai în perioada anilor 2000-2012 numărul populației s-a redus cu 285 de mii de persoane, circa 60 de sate medii din Moldova. Tinerii din Republica Moldova au rămas în afara programelor guvernamentale de practică profesională și de încadrare în cîmpul muncii.  Din lipsa politicilor în domeniul pregătirii tinerilor specialiști, Republica Moldova riscă să rămînă fără tineri, deoarece ei cu  miile pleacă la învățătură peste hotare după care nu revin și riscă să rămînă fără specialiști calificați, deoarece și ei pleacă din țară în căutarea unui loc de muncă bine plătit. Numai în perioada anilor 2011-2015 numărul instituțiilor profesional - tehnice s-au redus de la 75 la 47, numărul de elevi în aceste instituții de la 221 de mii elevi la 116 de mii elevi, respectiv numărul absolvenților de la 12 mii la 7 mii de elevi. Din numărul total al tinerilor absolvenți cu studii superioare, cifra cărora anual este de peste 23 de mii, mai mult de jumătate îl constituie studenții străini, care își fac studiile în instituțiile din Republica Moldova. După  anul 2007, guvernările din Republica Moldova au început să se simtă și mai confortabil datorită fenomenului remitențelor care înregistrau sume de pînă la  1 miliard și 550 de milioane de dolari SUA anual. În perioada anilor 1999-2013  suma transferurilor de mijloace băneşti în favoarea persoanelor fizice prin băncile din Republica Moldova au depăşit 12 miliarde de dolari SUA, sumă de trei ori mai mare decît valoarea investiţiilor străine directe. Spre regret, guvernările din țara noastră în loc să atragă aceste remitențe în dezvoltarea economică, au parazitat pe fluxurile de valută trimise părinților și buneilor. Tendințele de descreștere a remitențelor care a început din anul 2015, plus  evoluţiile bune înregistrate datorită fluxurilor de remitențe și lipsa  schimbărilor structurale în modelul de funcţionare a economiei naţionale, ar trebui să deranjeze, în primul rînd, guvernarea. Ați distrus economia țării și ați lipsit Republica Moldova de cea mai de preț bogăție - pămîntul și oamenii. Lipsa de responsabilitate în promovarea reformelor structurale și economice a condus la distrugerea economiei naționale a  Republicii Moldova și la prăbușirea sectorului agricol.  Evoluţiile din ramurile prioritare ale economiei naţionale, ca agricultura şi industria, vorbesc despre  lipsa de capacități de a asigura un nivel corespunzător al exporturilor. În perioada ultimilor cinci ani, producţia agricolă a scăzut anual în medie cu 0,1%, producţia industrială cu 4,6%, iar în ramurile, în care avem cel mai mare grad de specializare, cum ar fi fabricarea vinului şi articolelor de îmbrăcăminte, s-a înregistrat o diminuare de 14,3% şi, respectiv, de 4,2%. Oscilațiile de creștere și cădere a economiei naționale – de la -6,5% (în 2009) la +8,8% (în 2013)  și iarăși  – 4,4% ( în 2015) – sunt dovada lipsei unui model bine gîndit de dezvoltare economică, bazat pe politici fiscale stabile și previzibile în timp, pentru stimularea producerii și exporturilor. Economia țării noastre mai există doar din activitățile zonelor economice libere, sectorului de construcții și din consum, dar și în aceste domenii, din cauza lipsei unor strategii concrete de dezvoltare, tendințele nu par a fi optimiste. Este cunoscut că investițiile străine directe constituie un indicator important al nivelului de dezvoltare al economiei oricărei țări. Pe cînd  activitatea investițională din Republica Moldova ne demonstrează că începînd cu anul 2009 activitatea investiţională a înregistrat o descreştere de 35% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, menținîndu-și această tendință pînă în anul 2015 cînd  volumul investiţiilor au însumat  o descreştere de 8,8%  faţă de anul precedent. Astăzi, imaginea Republicii Moldova  - o țară instabilă din punct de vedere politic, economic și fiscal – a alungat din țară marii investitori și continuă să nu fie atractivă pentru marile companii internaționale. Ne-ați condamnat părinții și buneii la sărăcie și nevoi.  În anul 2016 datele unui sondaj  de opinie  a arătat  un rezultat alarmant vizavi de veniturile  disponibile ale cetățenilor pentru a-și asigura un trai decent –peste 70 la sută din moldoveni declară că trăiesc la limita sărăciei, de rînd cu  1,5 la sută din cetățeni care se declară că sunt bogați și că își permit să aibă tot ceea de ce au nevoie, fără a se limita la ceva. Datele unui raport al oficiului federal elveţian privind piaţa  muncii din spațiul european ne arată că un angajat, cu program de lucru normal din sectorul industrial  primeşte un salariu mediu brut anual de 63500 euro, de 14 ori mai mare decît un salariu bulgar. Elveţia ocupă primul loc în Europa la capitolul salarii, depăşind Norvegia (55370 euro), Danemarca (51485 euro), Grecia (25 696 euro), Spania (6 621 euro), România (6048 euro), Bulgaria (4618 euro) și  Republica Moldova (2605 euro anual în 2014 pînă la furtul miliardului, iar în 2016 salariul mediu anual al unui moldovean s-a coborît la doar 1200 euro, de 50 de ori mai mic decît salariul mediu european). De aici putem face concluzii despre oportunitățile care le au cetățenii noștri și sarcinile guvernării de a promova reforme care ar ține cetățenii săi în țară. Dacă în 2009 remunerarea medie a unui salariat a fost de 3322,3 de lei. Veniturile disponibile lunare ale populaţiei au constituit în medie pe o persoană 1204,4 de lei, valoarea minimului de existență 1238,4 de lei iar cei care care au ajuns la vîrsta bine meritată, primeau o pensie lunară de tocmai 775,0 de lei, care respectiv face posibilă acoperirea minimului de existenţă pentru această categorie de populaţie la nivel de 73,1%. Atunci în 2015 deși cîştigul salarial nominal mediu lunar al unui salariat din economia naţională, a constituit 4610,9 de lei, s-au majorat cu 10,5%,  faţă de anul 2014 -  în termeni reali salariul a crescut cu doar circa 0,7%, iar dacă mai luăm în calcul și rata inflației de peste 10 la sută atunci despre care majorări de salariu putem vorbi dacă  valoarea medie a pensiei lunare la 1 ianuarie 2016 a fost de 1165,22 lei, iar mărimea minimului de existenţă a constituit în medie pe lună pentru o persoană 1734,1 lei. Cifrele ne vorbesc despre toată grija pe care o poartă cei care au guvernat și guvernează Republica Moldova, pentru cetățenii săi.  Aveți o singură soluție – să dați dovadă de  respect și cu deplină responsabilitate să realizați reformele asupra cărora v-ați asumat angajamentul  la momentul semnării Acordului de Asociere, care intră în vigoare la 1 iunie. În caz contrat, nu veți scăpa de blestemul  nepoților și strănepoților noștri pentru dezastrul care l-ați adus Țării noastre.

La 14 mai curent a avut loc ședința Consiliului Politic Național al Partidului Popular din Republica Moldova. În cuvîntul său de salut, Alexandru Oleinic, Președintele PPRM a făcut o retrspectivă a parcursului partidului, subliniind că ”datorită eforturilor tuturor membrilor de partid, multe din obiectivele stabilite au fost îndeplinite. Mărul a devenit mai cunoscut, a intrat în casele oamenilor și în structurile administrațiilor publice locale din țară. Partidul Popular consideră că în aceste condiții de incertitudine din societate, toți politicienii și oamenii de bună credință trebuie să conștintizeze că cetățenii Republicii Moldova sunt la limita toleranței față de jocurile murdare, fărădelegile și hoțiile celor care guvernează și celor care au guvernat țara. Cetățenii își doresc un viitor prosper și garantat pentru copiii lor. În situația creată, PPRM face apel către toate forțele extraparlamentare, să ne unim eforturile, să demonstrăm că suntem capabili să depășim interesele de partid, să stopăm orice încercare de discreditare a forțelor democratice. Să ne unim forțele și să punem în capul mesei adevărații gopodari, responsabili și profesioniști, activitatea cărora să fie ghidată de interesele țării și ale cetățenilor, de bunăstarea poporului și de obiectivul de integrare europeană a țării noastre”, a concluzionat Alexandru Oleinic. La ședința Consiliului Politic Național, membrii prezenți au avut o discuție liberă, în care s-au exprimat opiniile față de activitatea Partidului pînă la moment și planul acțiunilor pentru anul 2016. Totodată, prin hotărîrea Consiliului, s-a decis ca Partidul Popular din Republica Moldova să participe la alegerile Prezidențiale directe, care vor avea loc în toamna anului curent, iar după consultările cu membrii Orgnizațiilor Teritoriale, se va decide candidatul cu care vom  participa la acest scrutin important. La sfîrșitul ședinței, Alexandru Oleinic a mulțumit tuturor colegilor de partid pentru munca depusă pînă la moment și a menționat că pentru viitor vor fi nevoie de eforturi și mai mari din partea tuturor mebrilor PPRM, pentru consolidarea echipei, promovarea imaginii formațiunii şi implimentarea Planului de Acţiuni pentru anul 2016.

Rezultatele ultimului sondaj de opinie, realizat de Barometrul Opiniei Publice, au identificat  mai multe probleme, exprimate prin opțiunile cetățenilor,  dar care ne denotă despre marea dezamăgire a cetățenilor Republicii Moldova față de  instituțiile Statului și de clasa politică.  Căderea încrederii populației în instituția Președintelui de țăra pînă la–78,1%; în  cazul Parlamentului (92% nu au încredere), în Guvern (91% nu au încredere), Partide politice (90% nu au încredere), în Justiție (86% nu au încredere)  -  este  căderea dramatică a calității clasei politice, a politicienilor și a capacităților  profesioniste și intelectuale  ale celor care au fost și sunt la guvernarea statului  Republica Moldova. Dezamăgirea cetățenilor în politicieni și instituțiile statului, de rînd cu ratingurile  în scădere a imaginii țării noastre în diverse clasamente internaționale, cu excepția indicelui corupției - este cel mai vizibil rezultat al politicienilor care au guvernat  și guvernează Republica Moldova. Este dovada lipsei de respect față de  voința poporului și  supremația legii. Încă din 2001, în aceleași sondaje de opinii, cetățenii țării noastre semnalau despre nemulțumirea lor față de felul în care trăiesc - 77% din respondenți, 89 la sută față de asistența medicală, 88 la sută de banii pe care îi au,  73 la sută de  curățenia și îngrijirea localității și 60 la sută de viața politică din țară. În anul 2001 dintre instituțiile statului, de cea mai mare încredere (58%) se bucura președintele țării. Alte instituții ale statului ca armata, primăria, guvernul, poliția, parlamentul au întrunit un nivel al încrederii sub 45%. După o perioadă de 10 ani, cînd la putere au acces partidele de orientare democrată (2010), cetățenii Republicii Moldova continuă să fie îngrijorați cel mai mult de creșterea prețurilor (63%), 53 la sută de sărăcie și 47% de șomaj.  Instituțiile statului înregistrează o descreştere semnificativă (față de barometrul din 2009) a nivelului de încredere din partea populaţiei: Guvern – de la 44% la 27%, Parlament – de la 41% la 26%, Preşedintele ţării – de la 35% la 24%. Iar partidele politice au înregistrat cele mai mici cote de încredere sub 17 la sută. De la ce am pornit și la ce am ajuns?  Comparînd rezultatele sondajelor de opinii din 2001 şi 2016 concluzia este firească  - clasa politică şi partidele aflate la guvernare în această perioadă au înrăutăţit şi mai mult perceperea puterii  de către cetățeni. Au adus poporul şi ţara la limita disperării şi dezamăgirii – ponderea persoanelor care spun că direcţia în care se mişcă lucrurile în Republica Moldova este una greșită  a crescut cu 11 p.p. şi a atins cota de 86 la sută. Domeniile  care trezesc cea mai mare nemulţumire a populaţiei  sunt: salariile (73,4%) pensiile (respectiv, 76,4%), starea locurilor de muncă (67%), combaterea corupției (74,3%) și nivelul de trai (90 la sută).   Economia Republicii Moldova a devenit o efimeră, care continuă să existe doar în rapoartele statistice, deoarece tot ce se numeşte economie la noi în ţară este total dependent de remitenţele celor care muncesc în afara Republicii Moldova și dependența de importuri, nu de producere și exporturi . Iar cei care guvernează, prin politicile  aplicate au depreciat valuta naţională cu 25,9% faţă de dolarul SUA, iar faţă de Euro cu 18,1%, au micşorat rezervele valutare  ale Băncii Naţionale a Moldovei  cu 23 la sută  şi au crescut datoria de stat a  cu peste 27 la sută. Investiţiile s-au diminuat semnificativ, iar exporturile şi importurile au atins cotele critice de scădere . Starea de lucruri la care s-a ajuns este lipsa unui program real și model nou de dezvoltare a economiei naționale, care să fie în favoarea cetățeanului, dar nu în favoarea celor de la putere.  Un program de dezvoltare a ţării noastre bazat pe investiții, producere și export, pe doleanțele cetățenilor şi în interesul național al statului Republica Moldova. Anume din aceste motive, astăzi  Republica Moldova riscă să rămînă fara cetăţeni şi fără tineri cu studii care pleacă cu zecile de mii din țară, deoarece guvernarea nu le oferă locuri de muncă bine plătite, condiții stabile pentru dezvoltarea afacerilor și standarde înalte de viață. Iar cei care ne-au adus țara și neamul la dezastru în ultimii 15 ani, împart cadouri prin țară,  îmbrăcați în costume de mii de euro, pentru că, din nou contează pe votul tău.   

Dragi prieteni, În aceste momente de înălţare sufletească, prilejuită de sărbătoarea Învierii Domnului, dorim tuturor, cele mai cordiale urări de pace, de sănătate şi de bunăstare. Respectînd tradiţia strămoşeacă, să fim în această zi alături de cei dragi, adunaţi împreună la masa de sărbătoare. Lumina Învierii Domnului să ne  călăuzească în toate cîte le avem de realizat şi să ne facă mai încrezători în ziua de mîine.   Hristos a înviat!   Alexandru OLEINIC, Preşedintele Partidului Popular din Moldova  

Ultimile date statistice privind situația social -economică a Republicii Moldova ne descriu o stare de subexistență a economiei naționale, a bunăstării populației și a lipsei de protecție socială. Guvernările pro-europene aşa şi nu au reușit să facă față reformelor necesare pentru a readuce Republica Moldova pe calea dezvoltării. Astfel, scăderea dramatică a principalilor indicatori macraeconomici - Produsului Intern Brut cu 0,5 puncte în 2015, exporturilor și importurilor cu 20,9% și respectiv cu 23%, plus descreșterea sectorului industrial (minus 3,8%) și a sectoruluiagrarcu minus 14%, de rînd cu creşterea inflaţiei pînă la 10,3% - vorbeşte  despre necesitatea schimbării urgente a conceptului de dezvoltare economică a țării, un concept bazat pe prioritățile naționale, dar nu pe interesele personale. Situația inedita  din sectorul bancar, ca rezultat al jafului miliardului, plus diminuarea masei monetare care, la rîndul său a provocat diminuarea depozitelor în valută străină (circa 10%) şi a creditelor acordate econominiei naţionale  cu peste 4 la sută -  estedovada lipsei de încredere a cetăţenilor în sistemul bancar din ţară şi lipsa unei stategii clare de susţinere financiară a sectorului economic din Republica Moldova. Dacă Guvernul şi Banca Naţională ar încheia Memorandumuri de creditare a economiei naţionale, dar nu de „jăfuire a populaţiei” pentru întoarcerea miliardului furat, țara nostră nu ar fi ajuns la situaţia jalnică de astăzi. Dependenţa economiei naţionale de remitenţe, care, spre regret, din an în an sunt în descreştere (în 2015 cu 30 la suta faţă de 2014), diminuarea investiţiilor străine(cu10%) plus creșterea datoriei  de stat (interne şi externe) - ne denotă despre  lipsă de responsabilitate şi acţiuni din partea guvernării, iar în cosecinţă avem lipsă de încredere şi dialog cu partenerii de dezvoltare şi investitorii străini. Iar starea de lucruri total incertă din sfera socială – diminuarea veniturilor salariale ale angajaţilor din cauza deprecierii monedei naţionale şi a inflaţiei, lipsa de măsuri de protecţie socială a populaţiei  - practic impune cetăţenii, dar şi mai grav, tinerii cu studii superioare să plece din ţară. Iar guvernarea în loc de măsuri de stimulare a angajării tinerilor specialişti în cîmpul muncii, anulează facilităţile acordate anterior agenţilor economici pentru antrenarea studenţilor şi angajarea în cîmpul muncii a tinerilor specialişti. În concluzie, MIRACOLUL care ar putea salva Republica Moldova este o guvernare care să se conducă de voinţa poporului şi să guverneze pentru binele poporului său - un program de guvernare  bazat pe alocări de mijloace bugetare pentru sectoarele prioritare.Spre regret, cred,  acest lucru e posibil de realizat doar prin votul cetăţenilor.

Avizul pozitiv al Curții Constituționale asupra proiectului de lege privind  excluderea imunității deputaților a provocat opinii controversate la acest subiect. În calitatea mea de ex-deputat, plus experiența parlamentară de 9 ani și trei legislaturi în opoziție, sunt ferm convins că într-o țară parlamentară, cum este și Republica Moldova și în condițiile pluripartidismului din țara noastră, imunitatea parlamentară este necesară din mai multe considerente. În primul rînd, imunitatea parlamentară nu trebuie privită ca un privilegiu pe care îl obții odată cu mandatul de deputat, dar ca un garant al libertății de exprimare. Un deputat responsabil care accede în forul legislativ și intră în exercitarea mandatului său, utilizează toate pîrghiile oferite de Lege (iniţiative legislative, interpelări, discursuri, întrebări, propuneri de rezoluţii, prezentarea de rapoarte etc.), pentru a nu fi persecutat pentru opiniile exprimate, trebuie să fie apărat prin imunitate. În al doilea rînd, imunitatea trebuie privită ca  un drept al opoziției de a influența puterea, deoarece doar un deputat cu imunitate poate avea curajul și insistența de a schimba lucrurile spre bine prin criticile și opiniile exprimate de la tribuna parlamentară și în mass-media.  În caz contrar, scoaterea imunității parlamentare oferă  puterii posibilitatea  de a suprima opoziția și de a îngrădi dreptul ei la libera exprimare. Și cel mai important, imunitatea parlamentară este esența parlamentarismului și a statutului de deputat într-un Stat de Drept. Iar excluderea imunității parlamentare  va conduce la instaurarea dictaturii puterii și la discreditarea instituției  forului legislativ. Atunci încotro ne mișcăm?  Legislația Uniunii Europene încă din 1965 a instituit imunitatea deputatului, în circa 30 de ţări inviolabilitatea parlamentarului este garantată faţă de orice proceduri judiciare, în circa 50 de state se exceptează flagrantul delict, în zece inviolabilitatea este recunoscută numai în materie civilă, iar în patru ţări nu se recunoaşte parlamentarului nici o inviolabilitate (Marea Britanie, Malaysia, Zimbabwe, Ţările de Jos). În Australia, Danemarca, Grecia, Israel, Italia, Turcia etc.) inviolabilitatea cuprinde întreaga legislatură. Concluzia este,  ORICE DECIZIE DE MODIFICARE A CONSTITUȚIEI trebuie făcută prin referendum, cu consultarea cetățenilor și respectînd  voința majorității.  

După multiplele încercări ale societății civile de a impune clasei politice aflată la guvernare modificarea procedurii de numire/alegere a Președintelui Republicii Moldova, exprimate și în sondaje, și la proteste, chiar și după Hotărîrea Curții Constituționale privind revenirea la alegerea Președintelui țării prin vot direct, din nou am devenit martorii unui spectacol al absurdului în forul legislativ al țării. În loc de respect și responsabilitate, atît clasa politică de la guvernare, cît si exponenții puterii din instituțiile statului de drept, prin deciziile lor,  ne demonstrează lipsa de respect față de Constituția Republicii Moldova și față de poporului ei. Discuțiile de ieri din Parlamentul Republicii Moldova asupra proiectului de lege pentru modificarea Codului Electoral în corespundere cu Hotărîrea Curții Constituționale privind revenirea la alegerea președintelui țării prin vot direct, insistența și graba cu care se propune ajustarea Codului Electoral cu prevederi care, de fapt, sfidează prevederile Constituției Republicii Moldova - ne readuc la situația în care cei aflați la putere interpretează legea după bunul lor  plac. Propunerea ”de a alege Președintele de țără prin tragerea la sorț”, în cazul în care doi candidați la funcția de Președinte al țării au obținut același număr de voturi și în primul tur – este dovada iresponsabilității și este pur şi simplu absurdă. Este dovada substituirii voinței poporului cu voința celora care vor gestiona procesul electoral.  Deoarece, în loc de proceduri clare și conforme voinței poporului se continuă crearea unui permanente stări de haos  în legislația Republicii Moldova. Iar graba în care a apărut acest proiect și a fost examinat se înscrie perfect cu decizia Curții de Apel Chișinău privind anularea deciziei CEC referitoare la referendum și cu reacția  demnitarilor europeni  privind reformele în justiție – ”Am ajuns la răscrucea relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Învestitorul semnalează despre două aspecte de bază- . nivelul corupţiei şi acesul la justiţie.” Republica Moldova  își va recăpăta  imaginea și încrederea cetățenilor și comunității internaționale doar prin  RESPECT față  de Legea supremă  și  prin CONFORMARE  voinței poporului -   87 la sută îşi doresc alegerea directă a Preşedintelui ţării, iar  89 la sută îşi doresc reducerea  numărului de deputaţi şi se pronunţă pentru anularea imunităţii parlamentare a deputaţilor.

După declarațiile încurajatoare ale noului Guvern, precum că miliardul furat va fi întros, iar cetățenii vor urmări returnarea lui pe un panou electronic publicitar, cetățenii Republicii Moldova află despre semnarea unui memorandum, potrivit căruia Miliardele vor fi recuperate într-o perioadă de tocmai 25 de ani. Și de data aceasta Guvernul a procedat de aceeași manieră - a pus pe umerii cetățenilor returnarea banilor furați din sistemul bancar din Moldova. Mai bine zis ”Cine face și cine trage”. Astfel guvernanții în loc de a impune returnarea banilor dispăruți celor care se fac vinovați în comiterea unui asemenea jaf, au decis recuperarea miliardelor prin emiterea obligațiunilor de stat, semnînd în acest scop, un memorandum. În timp ce cetățenii așteaptă locuri de muncă, majorări de salarii și reducerea tarifelor la energia electrică și gazele naturale, Banca Națională și Ministerul Finanțelor au semnta un Memorandum, care urmează a fi adoptat de Parlament și care prevede emisiunea de obligaţiuni de stat la o dobîndă anuală de 5% pe o perioadă de 25 ani, răscumpărarea cărora va fi impusă cetățenilor Republicii Moldova. Acest memorandum a fost discutat în cadrul comisiei economie, buget și finanțe din Parlament. Un calcul elementar  arată că dobînda de 5% la suma de 13,57 miliarde de lei reprezintă circa 700 milioane lei anual, la care mai trebuie să adăugăm și suma de bază care va fi rambursată. În plus, trebuie să luăm în calcul că băncile comerciale, care vor fi „rugate” sa procure aceste obligațiuni, pentru a nu-și pierde profitul, vor recurge la majorarea ratei de creditare prin aplicarea diferitelor comisioane ascunse, care vor fi achitate tot de cetățeni și de mediul de afaceri. Și mai mult, fiecare din noi deja plătește, din noiembrie 2014, pentru efectele jafului secolului - devalorizarea valutei naționale cu peste 40 la sută, a impus cetățenii să achite dobînzi mai mari la creditele contractate - scumpirea creditelor bancare îi falimentează pe cei care activează în economia națională. În consecință - lipsa locurilor de muncă și a dezvoltării economice, plus măsurile întîrziate de implimentare a reformelor  - îi impune pe moldoveni să-și închidă afacerile  și să plece din țara lor. Concluzia este una – cei care au favorizat jaful de miliarde de la Banca de Economii vor continua să ne fure și în următorii 25 de ani prin impozite pentru operațiunea cu obligațiile de stat. Hîrtiile de valoare, emise de un stat care nu are creștere economică  nu au nici valoare și nici credibilitate, sînt, de fapt, niște note de plată impuse fiecăruia din noi.    

Hotărîrea Curţii Constituţionale privind schimbarea  modalităţii de alegere a Preşedintelui statului îi  întoarce cetăţeanului ţării unul din drepturile fundamentale - dreptul  de a-şi alege preşedintele. Este un act de dreptate pe care cetăţenii Republicii Moldova l-au cerut neîntrerupt clasei politice timp de peste cincisprezeze ani, dar tot de atîta timp actorii politici aflaţi la conducerea ţării au ignorat  cu neruşinare  voinţa poporului. Mai mult decît atît, sub falsul angajament de a garanta buna conlucrare a legislativului cu instituția  prezidenţială, clasa politica de la guvernare şi-a subordonat direct această instituţie. Lipsirea cetăţeanului de  dreptul de a-şi alege  Preşedintele a fost întotdeauna  dovada dispreţului cu care anumiţi exponenţi politici au tratat omul simplu - ţăranul, pedagogul, medicul, tinerii. Partidul Popular a păstrat întotdeauna în Programul său angajamentul de a reveni la  vechea procedura de alegere a şefului statului. Ca urmare a acestei priorităţi, Partidul Popular a desfăşurat in anul 2013 o amplă campanie naţională de colectare a semnăturilor în vederea desfăşurării unui referendum  pentru modificarea Constituţiei şi alegerea  preşedintelui prin vot direct. Acţiunea PPRM nu a fost decît un efort  de legiferare a opţiunii  majorităţii populaţiei ţării de a  redobîndi dreptul de alegere a preşedintelui țarii, exprimată de nenumarate ori pe parcursul anilor în sondajele naționale şi care constitua peste 80 la sută PRO. Acest efort, însă, a fost respins de guvernare, în toate timpurile și chiar de unele partide politice care astazi îşi atribuie meritul acestei Hotărîri a CC, dîndu-se preferinţă unor mecanisme de control total a instituţiilor statului, chiar dacă  această situaţie  putea avea ca finalitate falimentarea statului,  sărăcirea  definitivă a populaţiei, izolarea ţării în plan  internaţional şi instaurarea unui regim profund corupt şi  nedemocratic. Partidul Popular salută recenta decizie a Curţii Constituţionale şi se declară  pregătit pentru promovarea acestui drept primordial al cetăţeanului -  dreptul de a-şi alege preşedintele.